Un criminal condamnat pentru canibalism susține că „nimic nu se compară cu senzația” pe care o avea când consuma carne umană și a povestit cum a ajuns să dezvolte această tulburare extremă după ce a început să lucreze într-o morgă, scrie The Mirror.
Nico Claux, cunoscut drept „Vampirul din Paris”, spune că fascinația sa pentru moarte a apărut încă din copilărie, după decesul bunicului său, pe când avea doar 10 ani. La 12 ani, după ce a citit despre cazul celebrului canibal Issei Sagawa – care a ucis o studentă olandeză la Paris în 1981 – Claux a început să aibă fantezii morbide despre consumul de carne umană.
Această obsesie l-a făcut ulterior să caute un loc de muncă într-o morgă, unde a avut pentru prima dată acces la cadavre și unde a început să își împlinească impulsurile. Invitat în podcastul „Anything Goes with James English”, Claux a recunoscut că a fost atras de acest mediu pentru că îi permitea să își pună în aplicare fanteziile.
„Aveam o obsesie, îmi imaginam cum mușc din carne, cum o rup cu dinții. Era un fel de fetiș”, a declarat el.
Potrivit lui Claux, la vremea aceea, în Franța, nu exista o formare profesională specifică pentru lucrătorii de la morgă: „Dacă erai brancardier și te interesai despre job, îl primeai.”
Claux a explicat că, atunci când a fost lăsat singur în timpul autopsiilor, a început să preleveze fragmente mici de țesut, pe care inițial le consuma crude, iar apoi a început să le gătească acasă.
Pentru el însă, acele mici cantități nu au fost suficiente. A ajuns să comită o crimă – uciderea lui Thierry Bissonnier, un bărbat cunoscut pe internet – cu intenția de a-i consuma ulterior carnea. A fost însă întrerupt înainte să își ducă planul la capăt.
Claux a fost arestat după ce a încercat să falsifice un cec al victimei pentru a cumpăra o cameră video. A fost condamnat la 12 ani de închisoare, însă a fost eliberat după ce a executat șapte ani și patru luni.
În prezent, el afirmă că cea mai frecventă întrebare pe care o primește este despre „gust”, însă susține că experiența pentru el nu era despre gust, ci despre senzație: „Pot să spun că semăna cu carnea de cal, pentru că obișnuiam să mănânc tartar de cal atunci. Dar nu gustul conta. Era vorba despre adrenalina pe care mi-o provoca, o stare intensă, greu de descris.”
Referindu-se la crimă, Claux a spus: „Scopul nu era să ucid pur și simplu. Scopul era să obțin carnea. Pentru că deja îmi făcusem un obicei din acele fragmente pe care le luam de la morgă și aveam o dorință tot mai puternică. Voiam să ucid pentru a procura carnea și a o lua acasă.”
Ştiri video recomandate
