”A trimite cărbuni la Newcastle” este o expresie englezească, apărută încă din secolul al XVI-lea, ce descrie un gest aparent inutil: să duci cărbune într-un oraș care avea deja din belșug. În lumea reală, paradoxuri similare există și astăzi, scrie The Times of India.
Un exemplu elocvent este cel al țărilor din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care importă nisip din Australia, China sau Belgia, potrivit datelor OEC (Observatory of Economic Complexity). Deși ideea ca statele deșertice să cumpere nisip pare absurdă, explicația ține de cerințele stricte ale industriei construcțiilor.
› Vezi galeria foto ‹
Pe fondul proiectelor de miliarde de dolari, Arabia Saudită cu ambițiosul program Vision 2030, iar Emiratele cu zgârie-norii care le transformă permanent skyline-ul, cererea pentru un anumit tip de nisip, pe care deșerturile nu îl pot oferi, a dus la importuri constante. Fenomenul scoate la iveală o problemă globală mai amplă: deficitul tot mai mare de nisip de calitate pentru construcții.
De ce nisipul din deșert nu este bun pentru beton
Deșerturile Arabiei Saudite sunt pline de nisip, dar nu orice nisip este potrivit pentru beton. Granulele din deșert sunt, de regulă, prea rotunjite și netede, după ce au fost erodate de vânt timp de mii de ani. Această formă le face improprii pentru obținerea betonului rezistent.
Betonul are trei componente de bază: ciment, apă și agregate. Agregatele oferă volum și rezistență betonului și pot reprezenta până la 80% din volumul total al acestuia.
Agregatul este format din pietriș și sedimente fine, inclusiv nisip, care poate ajunge la aproape jumătate din volum. Însă textura și forma granulelor sunt decisive: nisipul potrivit trebuie să fie colțuros și aspru, pentru a permite o bună legare cu cimentul.
Nisipul ideal pentru construcții provine din albiile râurilor, lacuri sau funduri marine, unde apa modelează granule mai aspre și mai unghiulare. În schimb, nisipul deșertic, deși abundent, este prea fin și prea neted.
Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), lumea consumă anual aproximativ 50 de miliarde de tone de nisip, fiind cel mai exploatat material solid de pe planetă. Totuși, doar o mică parte este potrivită pentru construcții.
Rolul Australiei în exportul de nisip
Australia a devenit unul dintre principalii furnizori de nisip pentru construcții de înaltă calitate. În 2023, Australia a exportat nisip în valoare de 273 de milioane de dolari, fiind al doilea cel mai mare exportator la nivel global, potrivit OEC. Printre importatori se află și Arabia Saudită, care a cumpărat nisip de construcții în valoare de aproximativ 140.000 de dolari.
Deși suma pare modestă, importurile subliniază dependența Arabiei Saudite de materiale conforme cu standardele necesare mega-proiectelor precum NEOM, The Red Sea Project sau Qiddiya. Aceste inițiative necesită nu doar cantități uriașe de beton, ci și materiale de cea mai bună calitate, un criteriu pe care nisipul din deșert nu îl poate îndeplini.
Paradoxul din întregul Golf
Arabia Saudită nu este singura în această situație. Emiratele Arabe Unite și Qatar se confruntă cu același paradox: deșerturi vaste, dar dependență de nisip importat pentru construcții complexe.
Dubai și Abu Dhabi au apelat constant la nisip din import pentru a susține dezvoltarea rapidă a infrastructurii. Cel mai cunoscut exemplu este Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, cu 828 de metri. Construcția sa a necesitat o cantitate enormă de beton, iar nisipul deșertic a fost complet exclus din cauza calității necorespunzătoare.
În Emirate, nisipul este folosit și pentru producția de sticlă, construirea insulelor artificiale precum Palm Jumeirah sau pentru reamenajarea plajelor. Conform ONU, doar Palm Jumeirah a consumat peste 186 de milioane de metri cubi de nisip marin, epuizând rezervele locale.
Ştiri video recomandate
