Un sat pitoresc din Slovacia, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO de peste trei decenii, a ajuns să se confrunte cu efectele negative ale propriului succes. Vlkolínec, o așezare cu doar 17 locuitori permanenți, este vizitată în fiecare an de aproximativ 100.000 de turiști, iar unii dintre localnici spun că nu mai au parte de liniște și viață privată, scrie Le Figaro.
Aflat în nordul Carpaților Occidentali, satul este renumit pentru casele sale tradiționale din lemn și pentru aspectul autentic, păstrat aproape neschimbat de-a lungul timpului. Din 1993, când a fost înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO, Vlkolínec a devenit una dintre cele mai populare atracții turistice din Slovacia.
„Nu mai trăim într-un sat, ci într-o atracție turistică”
Unul dintre cei mai vechi locuitori ai satului, Anton Sabucha, în vârstă de 68 de ani, spune că numărul mare de vizitatori îi afectează viața de zi cu zi. Pentru a-i ține departe pe cei care se apropie prea mult de locuința sa, și-a montat pe poartă mai multe avertismente precum „Proprietate privată”, „Acces interzis” și „Fotografiatul interzis”.
Bărbatul susține că multe dintre activitățile organizate pentru turiști nu mai reflectă tradițiile autentice ale satului și că Vlkolínec riscă să devină mai degrabă un decor pentru vizitatori decât o comunitate reală. Din acest motiv, el consideră că renunțarea la statutul UNESCO ar putea readuce liniștea în localitate.
Infrastructura nu face față numărului mare de vizitatori
Deși nu toți localnicii împărtășesc aceeași opinie privind retragerea de pe lista UNESCO, mulți sunt de acord că satul nu dispune de infrastructura necesară pentru un flux atât de mare de turiști.
Printre principalele probleme se numără drumul îngust de acces, lipsa locurilor de parcare și numărul insuficient de toalete publice. Potrivit localnicilor, au existat situații în care vizitatorii au folosit curțile oamenilor în lipsa unor facilități sanitare.
Un alt locuitor, Peter Gries, spune că situația a devenit atât de dificilă încât satul nu mai oferă condițiile de liniște pentru care oamenii au ales să locuiască acolo.
Autoritățile promit investiții
Reprezentanții administrației locale resping criticile și susțin că se caută soluții pentru a reduce impactul turismului asupra comunității.
Printre proiectele aflate în pregătire se numără restaurarea bisericii și a școlii, construirea unor toalete publice suplimentare și amenajarea unei parcări la intrarea în sat, astfel încât traficul auto să nu mai ajungă în zona istorică.
În prezent, fiecare locuitor primește aproximativ 400 de euro pe an drept compensație pentru disconfortul provocat de numărul mare de turiști și poate solicita fonduri suplimentare pentru lucrări de întreținere a locuințelor.
Chiar și turiștii recunosc că sunt prea mulți
Unii dintre vizitatori înțeleg nemulțumirea localnicilor. O turistă venită din Germania a declarat că i se pare evident că numărul celor care ajung în sat este prea mare și că nu și-ar dori ca persoane necunoscute să se plimbe permanent în jurul propriei case și al grădinii.
Povestea satului Vlkolínec ilustrează una dintre provocările cu care se confruntă tot mai multe destinații turistice din Europa: găsirea unui echilibru între conservarea patrimoniului, dezvoltarea turismului și respectarea vieții de zi cu zi a comunităților locale.
