Rusia a început să pună presiune pe NATO și din nord, iar regimul de la Kremlin și Vladimir Putin par determinați să vadă cât de departe pot merge în acțiunile de ostilizare a alianței occidentale. Pericolul este palpabil acum în arhipelagul Svalbard, un lanț de insule norvegiene din zona arctică, acolo rușii pregătesc cea mai nouă provocare, scrie Politico, luni. Timp de aproape un secol, cea mai mare amenințare pentru locuitorii din Svalbard au fost urșii polari. Tot mai mult, însă, pericolul vine acum dinspre Rusia.
Cresc temerile că Rusia ar putea folosi vastul arhipelag arctic, teritoriu norvegian cu un statut juridic neobișnuit, pentru a testa militar NATO, într-un moment în care angajamentul Statelor Unite față de apărarea Europei este tot mai incert.
Aliații suspectează Rusia că sondează cablurile submarine esențiale din apele din jurul Svalbardului și că organizează evenimente cu caracter militar pentru a testa limitele regulilor care îi guvernează prezența în arhipelag. Pe măsură ce Rusia își intensifică atacurile hibride în Europa, Norvegia încearcă să își consolideze rapid capacitățile navale și de supraveghere pentru a-și proteja flancul nordic, în timp ce autoritățile locale din Svalbard investesc în infrastructura critică și au pregătit chiar și un plan de evacuare.
„Există mai multă tensiune în Arctica și în nord și, desigur, Svalbard face parte din această situație”, a declarat ministrul norvegian al apărării, Tore Sandvik. „Știm că Rusia (...) folosește numeroase metode pentru a încerca să provoace sau să găsească modalități de a desfășura amenințări hibride”.
Deși arhipelagul este teritoriu norvegian, principala sa insulă, Spitsbergen, găzduiește și un oraș rus.
Timp de decenii, Rusia și Norvegia au reușit în mare măsură să împiedice escaladarea tensiunilor, însă acest echilibru delicat este supus acum unei presiuni tot mai mari. Țările occidentale sunt din ce în ce mai preocupate de atacurile hibride rusești din Europa și avertizează că Kremlinul ar putea încerca o incursiune limitată împotriva unui stat NATO până la sfârșitul deceniului.
„Conducerea rusă este extrem de imprevizibilă și își asumă tot mai multe riscuri”, a spus Kari Aga Myklebost, profesoară de istorie a Rusiei și expertă în regiunea Svalbard la Universitatea Arctică a Norvegiei. „Nu aș exclude niciun scenariu în ceea ce privește disponibilitatea Kremlinului de a confrunta NATO”.
Nordul Îndepărtat, tensiuni tot mai mari
Timp de decenii, Svalbard a simbolizat principiul norvegian „Nordul Îndepărtat, tensiune redusă”, care a stat la baza eforturilor de cooperare între țările arctice, inclusiv Rusia.
În baza unui tratat internațional din 1920, statele semnatare au recunoscut suveranitatea Norvegiei asupra insulelor și au primit, în schimb, dreptul de a exploata resursele locale. La scurt timp după aceea, sovieticii au cumpărat orașul Barentsburg pentru a exploata zăcămintele locale de cărbune.
Tratatul interzice, de asemenea, folosirea Svalbardului în „scopuri de război”, inclusiv construirea de baze navale și fortificații, însă Norvegia trimite în arhipelag nave ale Gărzii de Coastă și alte nave militare.
În perioada de vârf a Războiului Rece, 2.400 de cetățeni sovietici locuiau pe Spitsbergen, singura insulă populată, reprezentând aproximativ 70% din populația acesteia.
Rusia are puține motive să submineze tratatul, deoarece acest lucru s-ar putea întoarce împotriva propriilor interese. Peninsula Kola din nord-vestul Rusiei, unde se află aproximativ două treimi dintre submarinele sale nucleare destinate unei eventuale lovituri de ripostă, este situată la aproximativ 1.000 de kilometri distanță, astfel că „Rusia a avut grijă să evite orice fel de escaladare”, spune Myklebost.
Acest lucru conferă Svalbardului importanță strategică și pentru NATO. „Într-un conflict militar (...) aceasta este zona prin care submarinele rusești ar putea pătrunde în Atlanticul de Nord, unde s-ar putea ascunde la adâncimi mai mari și ar putea reprezenta o amenințare pentru NATO și Statele Unite”, a explicat ea.
Tensiunile au crescut, însă, după declanșarea războiului din Ucraina.
Din 2022, oficialii ruși locali au fost criticați pentru găzduirea unei organizații de tineret asociate indirect cu marina militară, pentru anunțarea unor exerciții cu rachete în apropierea arhipelagului și pentru organizarea anuală a unor parade cu însemne militare, una dintre acestea incluzând la un moment dat și un survol cu elicopterul.
Rusia a început, de asemenea, curse maritime directe din Rusia în 2024, iar anul trecut a deschis în Svalbard o filială a Societății Geografice Ruse, condusă de Serghei Șoigu, acolit apropiat al lui Putin și fost ministru al apărării în guvernele sale.
„Le numim provocări din zona gri”, a spus Myklebost. „Este o metodă foarte puțin costisitoare de a reafirma prezența Rusiei și (...) de a contesta jurisdicția Norvegiei”. În acest context, serviciile norvegiene de informații au avertizat anul acesta că Kremlinul „urmărește să își extindă libertatea de acțiune în Svalbard”.
Forțe britanice, americane și norvegiene ar fi surprins în această primăvară nave rusești care testau, în largul coastelor Svalbardului, o armă secretă destinată tăierii cablurilor submarine.
Deși rezervele de cărbune ale Barentsburgului sunt în scădere, Rusia nu abandonează orașul. Compania de stat Trust Arktikugol, care administrează Barentsburg, a primit în 2025 aproximativ 1,89 miliarde de ruble, circa 20 de milioane de euro, sub formă de subvenții federale, potrivit documentelor sale financiare.
Ambasadorul Rusiei în Norvegia, Nikolai Korciunov, a declarat că dorește o „transformare a activităților economice” din Barentsburg, de la cărbune către servicii, și a spus că Arktikugol investește în întreținerea orașului.
Macaralele și schelele acoperă multe dintre clădirile din epoca sovietică ale Barentsburgului, răspândite pe un deal abrupt cu vedere spre impunătorul ghețar Voringen, presărat cu zăpadă, un semn al interesului continuu al Rusiei pentru localitate.
„Nu punem sub semnul întrebării în niciun fel suveranitatea Norvegiei”, a insistat Korciunov. „Subliniem necesitatea și importanța respectării în totalitate a Tratatului privind Svalbardul”, a spus el, acuzând guvernul norvegian că „alimentează o tendință negativă de militarizare NATO a întregii regiuni baltico-arctice”.
Pe gheață subțire
Viceamiralul Rune Andersen, șeful armatei Norvegiei, a spus că prioritatea sa este „găsirea echilibrului dintre descurajare și menținerea stabilității” în Svalbard și păstrarea unei atitudini „calme și cumpătate” în fața amenințărilor hibride.
Având însă în vedere „riscurile” escaladării, armata investește în consolidarea capacităților sale de supraveghere, a spus el, inclusiv prin lansarea anul viitor a trei noi sateliți pentru cartografiere maritimă, concomitent cu „reînnoirea marinei și a Gărzii de Coastă (...) pentru a menține o prezență permanentă” în apropiere.
În cadrul eforturilor de consolidare a flancului nordic, Norvegia cumpără cinci fregate antisubmarin Type 26 din Regatul Unit și șase submarine Type 212CD din Germania. Oslo își aprofundează, de asemenea, integrarea militară cu aliați precum UK și Germania, iar în această lună a desfășurat exerciții comune în jurul insulei norvegiene Jan Mayen, situată în nord.
Țările NATO „sunt prezente mai des în apele noastre”, a spus ministrul Sandvik. Apărarea Svalbardului face parte și din procesul de planificare al NATO, a adăugat el.
La nivel local, strategia este menținerea tensiunilor sub control. Viceguvernatoarea a Svalbardului, Katharina Rise, a spus că administrația sa se întâlnește de patru ori pe an cu reprezentanții consulatului rus local. „Avem un dialog bun și constructiv”, a spus ea. „Este responsabilitatea noastră să asigurăm stabilitatea și (...) menținerea unui nivel redus al tensiunilor aici”.
Terje Aunevik, primarul orașului Longyearbyen, principala localitate norvegiană de pe Spitsbergen, a spus că autoritățile dispun de planuri pentru evacuarea rapidă a așezării în cazul unei escaladări.
Având doar două cabluri submarine de internet, un aeroport, un singur rezervor de apă și o centrală electrică pe motorină care depinde de importuri, Longyearbyen este vulnerabil, iar Aunevik a spus că sunt în curs „investiții majore”, inclusiv construirea a două noi rezervoare de apă până în jurul anului 2029.
„Din acest punct de vedere, suntem destul de vulnerabili”, a spus el.
Rămași în frig
Văzut de aproape, Barentsburg nu pare deosebit de amenințător. Puțini localnici ies dintre cele câteva zeci de clădiri degradate. Un nor de fum se ridică din vechea centrală pe cărbune, iar un steag sovietic solitar, cu secera și ciocanul, flutură în vânt. Barentsburg pare o relicvă abandonată a unei epoci dispărute.
O parte dintre activitățile hibride recente sunt determinate și de dorința autorităților locale de a atrage atenția Rusiei, a spus Arild Moe, cercetător și expert în Rusia la centrul de analiză Fridtjof Nansen Institute. „Mizează pe sentimentele naționaliste (...) pentru a obține prioritate și finanțare”.
Imprevizibilitatea lui Putin și ezitările repetate ale lui Trump în privința NATO rămân însă factori greu de anticipat.
Din cauza înmulțirii actelor de sabotaj, atacurilor cibernetice și încălcărilor spațiului aerian în Europa, cresc temerile că Putin ar putea escalada și mai mult situația, potrivit a doi diplomați anonimi NATO.
Neliniștea se simte și pe Spitsbergen. În Barentsburg, „nu vorbim despre subiecte politice”, a spus o chelneriță din Sankt Petersburg care a cerut să nu îi fie publicat numele, recunoscând în același timp că localnicii se tem de posibilitatea unui război între NATO și Rusia. „Desigur că ne îngrijorează”, a spus ea.
„Se vorbește permanent despre posibilitatea ca guvernul rus să vrea să testeze un stat NATO și că Svalbard ar fi locul în care ar face acest lucru”, a spus Jonatan Svensson, ghid de expediții care locuiește în Longyearbyen de cinci ani.
Pentru a reduce aceste temeri, NATO ar trebui să ia în calcul patrule aeriene deasupra Svalbardului, să mute mijloace de apărare aeriană în nordul Norvegiei continentale și să organizeze exerciții comune în apropiere, au spus cei doi diplomați NATO, cu condiția ca guvernul de la Oslo să fie de acord și ca măsurile să respecte Tratatul privind Svalbardul.
Până în prezent însă, NATO nu are planuri publice de a-și spori prezența navală sau aeriană în jurul insulelor. Unii se tem că actuala postură a alianței nu va fi suficientă pentru a descuraja Rusia.
În teorie, Rusiei i-ar fi „foarte ușor” să ocupe Svalbardul dacă ar transporta pe calea aerului forțe speciale din nordul Rusiei și ar captura aeroportul, a spus Stale Ulriksen, lector la Academia Navală Regală Norvegiană. El consideră însă că un asemenea scenariu este puțin probabil.
Rusia nu ar avea însă nevoie să lanseze o ocupație completă. Potrivit lui Myklebost, Rusia ar putea provoca o situație de urgență care să îi afecteze pe propriii cetățeni din arhipelag și apoi să trimită forțe pentru gestionarea crizei, o acțiune care s-ar putea să nu declanșeze fără echivoc clauza de apărare colectivă din Articolul 5 al NATO.
„Cel mai grav scenariu ar fi o situație în care Moscova vede o oportunitate de a testa coeziunea NATO”, a spus ea. „Poate că Norvegia cere insistent ajutorul aliaților, iar Donald Trump spune atunci: «Nu, nu ne punem în pericol acordurile bune cu Rusia pentru această insulă minusculă»”.
