Conflictul din Golful Persic a intrat într-o fază nouă și mult mai periculoasă: atacurile nu mai vizează tranzitul petrolier, ci infrastructura de producție energetică. Iranul a lovit cel mai mare complex de gaze lichefiate din lume, în Qatar, iar ministrul energiei de la Doha estimează că reparațiile vor dura până la cinci ani. Analiștii avertizează că prețul barilului ar putea ajunge la 200 de dolari, iar efectele – de la scumpirea alimentelor și medicamentelor până la recesiune globală – s-ar putea resimți ani de zile, arată o analiză The New York Times.
O nouă fază a conflictului vizează direct instalațiile de petrol și gaze din Golful Persic, cu efecte care ar putea afecta economia globală nu săptămâni, ci ani de zile.
Regulile jocului s-au schimbat.
De când Statele Unite și Israel au atacat Iranul, scenariul-coșmar pentru economia mondială era unul singur: închiderea Strâmtorii Ormuz, cel mai important punct de tranzit pentru petrolul planetei.
Dar un alt scenariu, mai grav, a început să se contureze – atacuri directe asupra infrastructurii de producție energetică din regiune. Nu mai vorbim despre blocarea temporară a tranzitului, ci despre distrugerea unor facilități care furnizează o parte critică din gazele naturale ale lumii. Pagubele se măsoară în milioane de dolari, iar reparațiile pot dura ani.
„Am trecut de la oprirea tranzitului, care este o măsură temporară, la atacarea infrastructurii, care are efecte pe termen lung”, a explicat David Goldwyn, fost diplomat american și oficial al Departamentului de Energie.
Această nouă fază a războiului a început miercuri, când Iranul a lansat un atac cu rachete asupra complexului energetic Ras Laffan din Qatar – o infrastructură uriașă care produce aproximativ o cincime din gazele naturale lichefiate (GNL) ale lumii. Este vorba despre combustibilul transportabil folosit pentru încălzirea locuințelor, gătit, alimentarea fabricilor și producerea de electricitate în Asia și Europa.
Joi, Iranul a lovit și alte rafinării și instalații de gaze din Kuweit, Qatar și Arabia Saudită. Atacurile au venit ca răspuns la o lovitură israeliană asupra câmpului de gaze naturale South Pars din Iran.
Autoritățile și muncitorii încă evaluează pagubele. Chiar și așa, ministrul qatarez al energiei, Saad Sherida al-Kaabi, a declarat joi că reparațiile ar putea dura până la cinci ani și că exporturile țării vor scădea cu 17%.
Atacurile au demonstrat că, în ciuda slăbiciunilor sale militare relative, Iranul exercită o presiune enormă asupra economiei globale.
Folosind arme ieftine și de mică amploare împotriva unor sisteme de apărare sofisticate și costisitoare, iranienii „au demonstrat că reprezintă o amenințare pe termen lung la adresa întregii infrastructuri energetice din Golf”, crede Goldwyn.
Incertitudinile rămân uriașe. Vor continua atacurile asupra infrastructurii energetice critice? Cât va rămâne strâmtoarea închisă? Cât va dura războiul? Ce se întâmplă după?
Deocamdată, deși multe instalații energetice din Golful Persic și-au suspendat operațiunile, cele mai multe sunt intacte.
„Suntem încă într-un punct în care, dacă strâmtoarea s-ar deschide mâine, cea mai mare parte a producției energetice din regiune ar putea reveni online relativ repede, în câteva luni”, a declarat Jason Bordoff, directorul fondator al Centrului pentru Politici Energetice Globale de la Universitatea Columbia. Dar situația se poate schimba în orice moment dacă atacurile continuă, a adăugat acesta.
Cert este că presiunea asupra aprovizionării energetice mondiale și asupra industriei de transport maritim are potențialul de a împinge economia globală pe o traiectorie mult mai periculoasă.
„Aceasta este, de departe, cea mai mare perturbare a petrolului brut și a produselor rafinate din istorie”, a precizat Jason Miller, profesor de managementul lanțurilor de aprovizionare la Universitatea de Stat din Michigan. „Petrolul intră în absolut tot”, a adăugat el, ceea ce înseamnă că impactul inflaționist ar putea fi enorm.
Analiștii firmei de consultanță energetică Wood Mackenzie au avertizat deja că un preț de 200 de dolari pe baril nu este exclus în 2026, în condițiile în care, înainte de război, barilul era la circa 73 de dolari.
„Nu îmi pot imagina că nu vom vedea economii intrând în recesiune la astfel de prețuri ale energiei”, a spus Miller.
Prețurile ridicate ale energiei încetinesc de regulă creșterea economică, cresc șomajul și alimentează inflația.
Important de menționat este că prețul motorinei și al combustibilului pentru avioane – care sunt procesate diferit – crește de obicei mai repede decât cel al benzinei de la pompă. Iar asta afectează disproporționat transportul de mărfuri la nivel global, fie că vorbim de avioane, nave sau camioane.
Practic, aceste prețuri ridicate ale energiei pot scumpi tot ce se cumpără și se vinde pe planetă – de la un avocado la un automobil, de la o pereche de adidași la un medicament sau un telefon mobil.
Companiile de transport maritim se confruntă, la rândul lor, cu prețuri de transport explozive, rute închise, nave blocate, ocoluri lungi și asigurări la prețuri de risc. Mii de nave sunt blocate în Golful Persic.
Companii precum Maersk și CMA CGM le-au transmis deja clienților că își rezervă dreptul de a descărca containerele în cel mai apropiat port disponibil. Costurile suplimentare le suportă clienții.
Deși petrolul domină titlurile din presă, gazele naturale sunt, în multe privințe, în centrul crizei economice declanșate de intensificarea luptelor din Golf în ultima săptămână.
Instalațiile de procesare a GNL sunt mult mai puține decât cele petroliere. Cea din Qatar – cea mai mare din lume – nu funcționează de săptămâni și este avariată. Asta afectează și prețul și disponibilitatea unor materiale esențiale, precum îngrășămintele chimice și heliul, un subprodus al gazelor naturale folosit în fabricarea cipurilor semiconductoare.
Jan-Eric Fahnrich, analist senior la Rystad Energy, spune că impactul depășește pagubele fizice. Infrastructura energetică critică din Golf, considerată până acum sigură, este văzută acum ca vulnerabilă. S-a creat un precedent.
„Cumpărătorii vor include acest risc în prețuri mult mai mult timp decât durează întreruperea în sine”, a scris Fahnrich într-o analiză.
Țările din Asia și Europa, dependente de GNL, vor plăti probabil prețuri mai mari pentru gaze mult timp după ce Strâmtoarea Ormuz se va redeschide.
Guvernele din întreaga lume încearcă să atenueze impactul. Austria, Brazilia, Italia, Portugalia și Turcia au redus sau suspendat taxele pe combustibil, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Franța, Ungaria, Japonia, Coreea de Sud, Mexic și Thailanda au plafonat unele prețuri la carburanți.
În Bangladesh, universitățile au fost închise. Pakistan a închis școlile pentru două săptămâni. Sri Lanka a raționalizat combustibilul.
„Mulți consumatori din întreaga lume poartă încă urmele creșterilor de prețuri din criza energetică globală din 2021-2023”, a notat Agenția Internațională pentru Energie.
Însă, după ani de pandemie, blocaje în lanțurile de aprovizionare și inflație dureroasă, guvernele au o capacitate limitată de reacție – bugetele sunt epuizate, iar datoriile publice sunt la niveluri alarmante.
Ştiri video recomandate
