Miniștrii britanici sunt pregătiți să cheltuiască până la 450 de milioane de lire sterline pe an pentru a le oferi studenților din Uniunea Europeană taxe universitare reduse, dar numai dacă Bruxellesul permite Marii Britanii accesul la programul său industrial Made in Europe, scrie The Guardian.
Guvernul britanic a elaborat planuri prin care studenții veniți de pe continent ar urma să plătească aceleași taxe ca studenții britanici, potrivit unor surse, și este dispus să cheltuiască sute de milioane de lire sterline pentru a compensa universitățile.
Oficialii britanici insistă însă că vor face concesii în privința taxelor doar dacă UE va permite accesul Marii Britanii la programul industrial protecționist propus, care va impune restricții comerciale țărilor din afara blocului.
Duminică, fostul ministru de Finanțe Rachel Reeves l-a lăudat pe premierul Andy Burnham pentru curajul de a gândi îndrăzneț relația Marii Britanii cu Europa, spunând că, în opinia ei, viitorul țării este în interiorul UE.
Însă, în prima sa intervenție importantă de la plecarea din fruntea Trezoreriei, odată cu venirea lui Burnham la putere, Reeves a spus că cei care deschid drumul spre revenirea în UE trebuie să vină cu argumente convingătoare în fața opiniei publice.
Miniștrii speră că, dacă un astfel de acord va fi încheiat la un summit de la Bruxelles, programat la sfârșitul acestei luni, acesta va aduce beneficii de milioane de lire sterline companiilor britanice care vor să facă afaceri în UE și va arăta că eforturile premierului de a construi legături mult mai strânse cu blocul comunitar dau roade.
Dar accesul mai ieftin al studenților europeni la universitățile britanice ar putea stârni controverse pe plan intern, mai ales în condițiile în care mulți absolvenți cer schimbări ale propriilor planuri de rambursare a împrumuturilor pentru studii.
„Suntem dispuși să le dăm europenilor ce vor în privința taxelor, dar va trebui să primim ceva semnificativ în schimb. Cel mai mare câștig pentru care insistăm acum este accesul la Made in Europe, așa că aici se poate ajunge la o înțelegere”, a declarat o sursă familiarizată cu negocierile.
„Construim o relație ambițioasă și apropiată cu UE, care ne va întări economia, va proteja industria britanică și va crea mai multe oportunități pentru tinerii din întreaga Mare Britanie”, a precizat și un purtător de cuvânt al guvernului.
Negociatorii lucrează de luni de zile la o serie de acorduri care urmează să fie finalizate la mult așteptatul summit din 20 noiembrie. Burnham vrea să folosească summitul pentru a-și demonstra angajamentul față de legături mult mai strânse cu UE și pentru a prezenta opțiunile privind evoluția viitoare a relației, inclusiv o revenire completă în Uniune.
Într-un discurs pe care îl va susține luni la Harvard, Reeves va spune că „interesele economice, valorile comune și realitatea geografică elementară” ale Marii Britanii „arată toate spre Europa”. Lăudându-l pe Burnham pentru „disponibilitatea de a privi realitatea în față”, ea va spune că este esențial ca guvernul britanic să poată „demonstra publicului beneficiile unei relații mai apropiate și să demonstreze Europei că suntem serioși și deschiși la compromis”.
Înainte de summit, s-ar fi ajuns deja, în mare parte, la un acord în mai multe domenii, inclusiv în privința comercializării certificatelor de emisii, a produselor agricole și a unui program de mobilitate pentru tineri, iar unele informații sugerează că până la 80.000 de tineri europeni ar putea primi dreptul să vină în Marea Britanie pentru a munci, a locui și a studia. Statele membre ale UE ceruseră între 100.000 și 150.000, iar unele pledaseră chiar pentru eliminarea oricărei cote.
Cele două părți sunt, de asemenea, aproape de un acord care ar permite Marii Britanii accesul la bazele de date biometrice europene, a aflat The Guardian, ceea ce ar putea ajuta guvernul britanic să urmărească solicitanții de azil.
Accesul britanic la programul Made in Europe, care ar urma să fie finalizat anul viitor, și cererile europene privind taxe mai mici pentru studenții de la universitățile britanice sunt ultimele două obstacole.
Oficialii europeni spun că vor ca studenții lor să plătească taxe de puțin peste 9.000 de lire sterline pe an, în locul taxelor pentru studenții internaționali, care pot depăși 60.000 de lire. Această cerere a blocat pentru scurt timp negocierile anul acesta, oficialii britanici spunând că au fost luați prin surprindere de includerea ei pe agenda discuțiilor.
Prima versiune a unei declarații comune va fi prezentată miercuri ambasadorilor UE, iar textul va putea fi completat sau modificat până pe 20 noiembrie. Acordul va include noi angajamente pentru intensificarea eforturilor de oprire a traversărilor Canalului Mânecii cu ambarcațiuni mici, inclusiv angajamentul de a analiza posibilitatea restabilirii accesului Marii Britanii la bazele de date ale UE.
Diplomații europeni spun că pe primul loc pe lista de dorințe a Londrei se află accesul la Eurodac, o bază de date a UE care stochează amprentele tuturor solicitanților de azil cu vârsta de peste șase ani. Ei avertizează însă că acest lucru va fi dificil pentru Marea Britanie, pentru că baza de date nu a fost creată în scopuri de aplicare a legii, iar partajarea datelor cu un stat din afara UE ar putea să nu fie susținută de toate statele membre.
Statele membre insistă pentru formulări ferme privind taxele, în timp ce Marea Britanie așteaptă garanții privind Made in Europe. Franța a renunțat la opoziția față de includerea Marii Britanii în Industrial Accelerator Act (Actul privind accelerarea industrială), propunând ca orice țară care făcea parte din piața unică la 1 ianuarie 2020 să poată participa, cu condiția să se alinieze dinamic la măsurile comerciale.
În urmă cu zece zile, cu discuțiile încă blocate, UE a analizat posibilitatea de a „decupla” complet discuția despre taxe de declarația comună de la summit, amânând orice acord cu șase luni. Diplomații europeni speră totuși la o înțelegere care să permită dezvoltarea discuțiilor pentru ceea ce unul dintre ei a numit „adevărata resetare”.
Surse au declarat pentru The Guardian că guvernul este dispus să cedeze în privința taxelor și este pregătit să plătească universităților, aflate în dificultate financiară, banii pe care îi vor pierde. Oficialii Trezoreriei au calculat cât ar costa o astfel de politică în diverse scenarii, inclusiv niveluri diferite de reduceri pentru studenții europeni și niveluri diferite ale cererii pentru cursurile universităților britanice.
Două surse care au văzut calculele au declarat că, în cel mai costisitor scenariu, care presupune reducerea taxelor la nivelul celor plătite de studenții britanici și o cerere foarte mare, guvernul ar putea ajunge să plătească 450 de milioane de lire sterline pe an. O altă sursă a spus că, în realitate, costul ar fi probabil mai mic, iar un oficial guvernamental a calificat cifra drept „speculativă”.
Mark Corver, analist specializat în finanțarea universităților și director la Campus Numerics, calculase anterior că măsura ar costa sectorul 140 de milioane de lire sterline în primul an și 400 de milioane pe parcursul celor trei ani ai unui ciclu obișnuit de studii.
Negociatorii britanici sunt dispuși să cedeze în privința taxelor doar dacă primesc garanția că firmele britanice vor fi tratate la fel ca cele din UE în cadrul noului program industrial.
Marea Britanie fusese exclusă din definiția termenului „european” în sensul programului, ceea ce a provocat avertismente din partea guvernului britanic și a industriei auto din Regatul Unit. Mai recent însă, Franța, principalul adversar al includerii Marii Britanii în program, și-a schimbat poziția, propunând ca producătorii britanici să poată intra în sistem dacă Londra acceptă „alinierea dinamică” la tarifele vamale ale UE.
Acest lucru ar putea crea o problemă pentru Marea Britanie, care are tarife mult mai mici decât UE pentru mașinile electrice chinezești. Ministrul britanic al Afacerilor, Jonathan Reynolds, a declarat recent pentru The Guardian că nu își va stabili politica tarifară sub presiunea Bruxellesului.
Marea Britanie lucrează, de asemenea, pentru a obține accesul la Sistemul de Informații Schengen II, o bază de date care conține informații despre fugari, persoane dispărute și bunuri furate și care emite alerte în timp real privind deplasările acestora peste granițe.
Comisarul european pentru migrație, Magnus Brunner, ar fi trebuit să se întâlnească în urmă cu două săptămâni, la Londra, cu ministrul britanic de Interne, Shabana Mahmood, pentru a definitiva acest text, dar, după o anulare de ultim moment, lucrul a continuat între oficialii Cabinet Office și cei ai Comisiei Europene.
