Natura este adesea descrisă ca o luptă continuă pentru hrană, teritoriu și supraviețuire. Totuși, unele dintre cele mai eficiente relații din lumea animală nu se bazează pe competiție, ci pe cooperare, potrivit Interesting Engineering.
În oceane, păduri sau deșerturi, numeroase animale colaborează cu membri ai altor specii, obținând beneficii reciproce. La prima vedere, acest lucru pare surprinzător. Speciile diferite nu împărtășesc aceleași instincte, nu percep lumea în același mod și nu au întotdeauna interese comune.
Unele comunică prin mirosuri, altele prin mișcări sau sunete. În plus, o interpretare greșită poate avea consecințe grave: un posibil partener s-ar putea dovedi concurent, parazit sau chiar prădător.
Un nou studiu publicat în revista științifică Animal Behaviour analizează modul în care animalele depășesc aceste bariere prin schimbul de informații. Cercetătorii susțin că semnalele și indiciile le permit să identifice partenerii potriviți, să le evalueze intențiile și să estimeze cât de de încredere sunt.
Comunicarea reduce riscurile
Studiul a reunit 58 de specialiști din domenii precum comportamentul animal, ecologia, evoluția, antropologia și lingvistica. În loc să se concentreze asupra unei singure specii, cercetătorii au analizat numeroase exemple de cooperare între animale diferite pentru a descoperi regulile comune care fac posibilă colaborarea.
Concluzia lor este că principala provocare este incertitudinea. Atunci când două specii diferite interacționează, fiecare trebuie să afle dacă merită să își asume riscul colaborării.
Pentru a reduce această nesiguranță, animalele folosesc diverse forme de comunicare: culori distinctive, sunete, substanțe chimice, poziții ale corpului sau comportamente repetate. Toate acestea oferă informații despre intențiile și acțiunile celuilalt.
Privită astfel, comunicarea nu este neapărat o „conversație”, ci mai degrabă un instrument care face comportamentul partenerului mai previzibil și reduce riscul unei colaborări eșuate.
Pasărea care colaborează cu oamenii
Un exemplu spectaculos vine din anumite regiuni ale Africii, unde Greater Honeyguide cooperează cu oamenii pentru găsirea stupilor sălbatici.
Pasărea îi conduce pe oameni către cuiburile albinelor prin sunete și mișcări specifice. La rândul lor, oamenii folosesc semnale vocale pentru a menține contactul cu pasărea în timpul căutării. După deschiderea stupului, oamenii colectează mierea, iar pasărea se hrănește cu ceara și larvele rămase.
Astfel, ambele părți obțin resurse pe care le-ar procura mult mai greu pe cont propriu.
De la simple indicii la adevărate semnale
Cercetătorii fac diferența între „indicii” și „semnale”. Un indiciu oferă informații utile unei alte specii, dar nu a evoluat special pentru comunicare. În schimb, un semnal este rezultatul selecției naturale și există tocmai pentru a influența reacția altor organisme.
Un exemplu este reprezentat de peștii-curățători de pe recifele de corali. Culorile lor vii și comportamentul caracteristic îi ajută pe alți pești să îi recunoască drept parteneri care îndepărtează paraziții, nu drept pradă.
În timp, caracteristicile care transmit informații utile devin tot mai importante. Animalele care oferă semnale clare au mai multe șanse să găsească parteneri de cooperare, iar cele care interpretează corect aceste semnale obțin beneficii mai mari.
Acest proces poate duce la o evoluție comună a celor două specii: una devine mai eficientă în transmiterea informațiilor, iar cealaltă în interpretarea lor.
Limbajul ascuns al cooperării
Autorii studiului consideră că relațiile dintre specii oferă o oportunitate unică pentru înțelegerea evoluției comunicării. Schimbul de informații pare să fie unul dintre mecanismele esențiale care stau la baza cooperării în natură.
Totuși, multe forme de comunicare dintre specii rămân insuficient studiate. Până acum, cercetările s-au concentrat pe câteva exemple celebre, în timp ce numeroase ecosisteme și comportamente sunt încă puțin cunoscute.
Pentru moment, concluzia cercetătorilor este simplă: animalele nu au nevoie de un limbaj comun pentru a colabora. Este suficient să poată transmite și interpreta informațiile necesare pentru a înțelege intențiile partenerului. În natură, această capacitate poate transforma o întâlnire riscantă într-o colaborare de lungă durată.
Ştiri video recomandate
