Gândim, ne amuzăm, ne întristăm, râdem, plângem, cădem şi ne ridicăm din nou. Toate acestea fac parte din viaţa noastră cotidiană. Când suntem copii suntem asemenea unor bureţi, gata să înghiţim cât mai multe cunoştinţe şi informaţii, iar apoi, odată cu înaintarea în vârstă ajungem să ne consolidăm şi să ne construim viaţa pe baza acestor informaţii.
Ne încadrăm în standardele societăţii, însă sunt oameni care privesc lumea cu alţi ochi. Aceasta este povestea lui Christopher Michael Langan, cel mai deştept om de pe Terra.
El are un IQ de 195, în timp ce media este de 100.Langan a dus o viaţă grea, fiind abuzat fizic şi mental de tatăl lui vitreg, a învăţat să se ascundă şi să îşi disimuleze credinţele şi opiniile.
A fost cowboy, a muncit în construcţii, a fost pompier, bodyguard şi acum fermier. Chris este un om înalt, bine făcut, iar atunci când vorbeşte, vocea lui de bariton te face să îl asculţi cu o atenţie aparte.
Christopher Michael Langan s-a născut în San Francisco, California, în 1952, dintr-o mamă considerată un fel oaia neagră a familiei şi un tată pe care nu l-a cunoscut niciodată.
Din spusele mamei, tatăl ar fi suferit un atac de cord chiar înainte de venirea lui pe lume. Totuşi, nici până în ziua de astăzi Chris nu ştie dacă mărturisirea mamei este sau nu adevărată.
Pentru că cei din jurul lui l-au considerat un inadaptat, un ciudat, Langan a învăţat aşa numita strategie a vieţii duble. "Pe de-o parte eşti un tip obişnuit. Mergi la serviciu, munceşti şi îţi faci treaba. Pe de altă parte, însă, vii acasă şi faci ecuaţii în cap şi te retragi în propria ta lume”.
Cu toate că a lucrat şi a mers la serviciu în fiecare zi, nu a abandonat niciodată jocul minţii. Încă din 1989, el a început să publice lucrări iar în ultimele decenii cea mai mare parte din timp, Langan lucrează la “Cognitive-Theoretic Model of the Universe” (Model cognitiv-teoretic al Universului), o teorie „despre tot ce ne înconjoară”, aşa cum o descrie chiar el.
Această teorie poate fi aplicată în orice domeniu şi vine ca un răspuns genial la întrebarea "Cum poate ştiinţa să descrie realitatea fizică pe care o trăim".
Prin intermediul acestei teorii, Langman îşi doreşte să clarifice relaţia dintre matematica pură, abstractă şi ştiinţa palpabilă, concretă.
