La data de 9 noiembrie 2004, Stieg Larsson, jurnalist şi autor al romanelor din seria Millenium (primul fiind „The Girl with the dragon tattoo”) a murit în urma unui atac de cord. Avea 50 de ani. În luna care a urmat, partenera lui de viaţă, Eva Gabrielsson, a găsit următoarea scrisoare printre lucrurile scriitorului. Pe plic scria „ A se deschide după moartea mea”. Scrisoarea a fost redactată în Africa, în 1977, când Larsson avea numai 22 de ani.
„Stockholm
Februarie 9, 1977
Eva, dragostea mea,
S-a terminat. Într-un fel sau altul, totul se termină la un moment dat. Aceasta este poate una dintre cele mai fascinante caracteristici ale Universului. Stelele mor, galaxiile mor, planetele mor. Şi oamenii mor. Nu am fost niciodată credincios, dar în ziua în care am devenit interesat de astronomie, am lăsat la o parte tot ce mai rămăsese din frica mea de moarte. Am realizat că, în comparaţie cu Universul, fiinţa umană este extrem de mică. Nu scriu această scrisoare ca să transmit un mesaj religios sau filosofic. Scriu ca să-ţi spun „la revedere”. Tocmai am vorbit cu tine la telefon, încă îţi mai aud vocea. Te imaginez în faţa ochilor mei, e o imagine frumoasă pe care o voi păstra până la finalul vieţii. În acest moment, când citeşti această scrisoare, tu ştii că am murit.
Sunt lucruri pe care vreau să le ştii. Plec în Africa conştient de ce mi se poate întâmpla. Am sentimentul că această călătorie ar putea chiar să-mi aducă sfârşitul, dar este ceva ce trebuie să experimentez. Nu sunt născut să stau într-un fotoliu. Nu sunt aşa. Nu mă duc în Africa ca un simplu jurnalist, mă duc acolo cu o misiune politică şi de aceea cred că această călătorie ar putea însemna sfârşitul meu.
Este prima oară când îţi scriu şi ştiu exact ce vreau să-ţi spun: Te Iubesc, Te Iubesc, Te Iubesc, Te iubesc. Vreau să ştii asta. Vreau să ştii că te iubesc mai mult decât pe oricine şi orice. Nu vreau să suferi când îţi aduci aminte de mine. (...) Dacă ţii la mine, nu o să suferi. Nu vreau să suferi. Nu mă iuta, dar trăieşte-ţi viaţa. Durerea se va risipi cu timpul, chiar dacă în acest moment nu crezi lucrul acesta. Trăieşte în pace, dragostea mea; trăieşte, iubeşte, urăşte şi continuă să lupţi...
Am avut multe defecte, ştiu, dar am avut totuşi şi câteva calităţi, sper. Dar tu, Eva, ai trezit un sentiment de dragoste atât de puternic în mine pe care nu am putut niciodată să-l exprim în faţa ta.
Îndreaptă-ţi umerii, ţine-ţi capul sus. Bine? Ai grijă de tine, Eva.Acum du-te să bei o ceaşcă de cafea.
Mulţumesc pentru clipele frumoase pe care le-am petrecut împreună. M-ai făcut foarte fericit. Adieu.
Te sărut
De la Stieg, cu dragoste. "
