Știm că majoritatea meteoriților care ajung pe Pământ vin din centura de asteroizi aflată între Marte și Jupiter. Dar de-a lungul timpului, cercetătorii au identificat și meteoriți care provin din locuri mai speciale: de pe Lună sau de pe Marte. Cum ajung aceștia aici? În general, e vorba de impacturi puternice – un asteroid lovește suprafața unei planete sau a unei luni, iar bucăți din acea crustă sunt aruncate în spațiu și, uneori, nimeresc Pământul.
Așa că apare întrebarea: dacă avem meteoriți de pe Marte și de pe Lună, de ce nu avem și de pe Mercur, care e tot o planetă stâncoasă și relativ apropiată de noi?
La asta încearcă să răspundă cercetătorul Ben Rider-Stokes, într-un articol pentru Live Science.
El și colegii săi au analizat doi meteoriți rari și neobișnuiți, iar concluzia la care au ajuns este spectaculoasă: există șanse reale ca aceste roci să fi venit chiar de pe Mercur.
Dacă ipoteza se confirmă, am avea pentru prima dată un „mesaj” fizic de pe planeta cea mai apropiată de Soare – o planetă la care nicio misiune spațială nu a reușit să colecteze mostre directe, tocmai din cauza apropierii periculoase de steaua noastră.
De ce e important?
Pentru că Mercur e o planetă greu de atins și și mai greu de studiat. Trimiterile de sonde sau misiuni cu eșantionare sunt extrem de costisitoare și riscante. Așadar, dacă natura a trimis deja pe Pământ o bucată din Mercur, e ca și cum planeta ne-ar fi făcut cadou o fereastră către trecutul său geologic. Un astfel de fragment ar fi o mină de aur științifică.
Cum arată, de fapt, suprafața lui Mercur?
Sonda Messenger, lansată de NASA, ne-a ajutat să aflăm ce minerale există acolo. Până acum, știm că pe Mercur se găsesc:
- plagioclază bogată în sodiu (un mineral numit albită),
- piroxeni cu puțin fier (de tip enstatită),
- olivină săracă în fier (cum e forsterita),
- și minerale sulfuroase, precum oldhamitul.
Au existat și alte tentative de a spune „uite, am găsit un meteorit de pe Mercur!”. De exemplu, meteoritul Northwest Africa 7325 a fost la un moment dat considerat un candidat bun. Dar conținea prea mult crom și fier pentru a se potrivi cu profilul mineralogic al planetei. Așa că a fost exclus.
S-a discutat și despre un alt tip de meteoriți – aubriții. Ei par să provină dintr-un corp ceresc de dimensiuni mari, cam cât Mercur, și s-a speculat că ar putea veni din mantaua superficială a planetei. Dar nici compoziția chimică, nici felul în care reflectă lumina nu se potrivesc suficient de bine.
Ce s-a descoperit?
Au fost analizați doi meteoriți: Ksar Ghilane 022 și Northwest Africa 15915. Și s-a descoperit că:
- sunt foarte asemănători între ei – probabil provin din același „corp părinte”,
- conțin olivină, piroxen, puțină plagioclază albitică și oldhamit – toate regăsite și pe Mercur,
- au o compoziție de oxigen asemănătoare cu cea a aubriților.
Pe scurt, se potrivesc destul de bine cu ceea ce știm despre scoarța lui Mercur. Aceste lucruri îi fac să fie candidați serioși pentru a fi declarați fragmente de pe această planetă, crede Ben Rider-Stokes.
Dar... e prea frumos ca să fie și simplu
Există și diferențe importante. De exemplu:
- Ambii meteoriți conțin foarte puțină plagioclază, în timp ce Mercur are cam 37% din acest mineral.
- Vârsta lor este de 4,528 miliarde de ani – adică sunt mai bătrâni decât cele mai vechi zone vizibile ale suprafeței lui Mercur (datate la „doar” 4 miliarde de ani).
Asta înseamnă că, dacă vin cu adevărat de pe Mercur, provin dintr-un strat extrem de vechi, care azi nu mai există la suprafață. Sunt, poate, rămășițe ale unui Mercur „tânăr”, neatins de bombardamente cosmice sau erupții vulcanice ulterioare.
Putem fi siguri vreodată?
„E foarte greu să spui cu certitudine „această piatră vine de pe Mercur”. Pentru Lună, am putut face comparații directe cu mostrele aduse de misiunile Apollo. Pentru Marte, am analizat gazele prinse în meteoriți și le-am comparat cu atmosfera studiată de sonde. Dar pentru Mercur... nu avem cu ce compara. Încă”, spune el.
Totuși, avem un aliat: sonda BepiColombo, lansată de Agenția Spațială Europeană împreună cu Japonia, se află acum pe orbită în jurul lui Mercur. Urmează să trimită date de înaltă rezoluție, care ne-ar putea ajuta să stabilim dacă acești meteoriți provin cu adevărat de acolo.
Dacă se confirmă, vom avea o ocazie unică să aflăm cum s-a format planeta, cât de veche e scoarța ei, ce gaze conține și ce procese geologice au modelat-o.
Ce urmează?
Deocamdată, ipoteza rămâne deschisă. Se va discuta intens în lumea științifică, inclusiv la Întâlnirea Societății Meteoritice din 2025, care va avea loc în Australia. Până atunci, putem doar să speculăm inteligent și să așteptăm noi dovezi.
Ştiri video recomandate
