La începutul anilor ’90, un grup mic de oameni a încercat să trăiască timp de doi ani într-un spațiu complet izolat, care reproducea ecosistemele planetei. Rezultatele – bune și rele – au avut un impact major asupra modului în care înțelegem viața pe Pământ, scrie BBC.
O bucată de Pământ în mijlocul deșertului
În deșertul Arizona, o construcție spectaculoasă, cu domuri de sticlă, piramide și păduri tropicale artificiale, pare desprinsă dintr-un film SF. Se numește Biosphere 2 – nume ales pentru că Biosphere 1 este chiar planeta noastră.
Pe o suprafață de peste un hectar, au fost reproduse șase ecosisteme: o pădure tropicală cu o cascadă de 7 metri, o savană, un deșert cu ceață, o zonă mlăștinoasă cu mangrove și un ocean artificial cu recif de corali.
În 1991, opt oameni s-au închis în acest complex ermetic pentru doi ani, fără contact cu lumea exterioară. Scopul? Să testeze dacă oamenii pot supraviețui într-un sistem închis – un pas necesar pentru viitoarele colonii spațiale.
Au cultivat propriile alimente, au reciclat apa, și-au produs oxigenul cu ajutorul plantelor. Dar lucrurile n-au mers cum sperau...
› Vezi galeria foto ‹
Un vis care s-a transformat în coșmar?
Condițiile s-au deteriorat rapid. Nivelul de oxigen a scăzut periculos, locuitorii au început să se simtă din ce în ce mai rău, iar dioxidul de carbon a crescut. Insectele polenizatoare au murit, animalele au dispărut, iar cei opt „biosferieni” au slăbit drastic, devenind studii vii pentru restricția calorică.
În cele din urmă, s-a introdus oxigen din exterior. Presa a taxat dur proiectul ca fiind: „un eșec”, sau „pseudo-știință new age”.
Dar, în timp, perspectiva s-a schimbat.
Lecțiile invizibile – de neprețuit
În prezent, mulți oameni de știință consideră că Biosphere 2 a fost o lecție valoroasă despre ecologie, atmosferă și fragilitatea planetei noastre.
Lisa Rand, istoric al științei la Caltech, susține că în contextul crizei climatice și al ambițiilor spațiale ale miliardarilor, acest experiment devine mai relevant ca oricând: „Nu a fost un eșec. A fost cu mult înaintea vremurilor sale”, spune ea.
Mark Nelson, unul dintre participanții la experiment, povestește că ideea Biosphere 2 s-a născut într-o comunitate ecologică din New Mexico, unde membrii făceau agricultură bio și artă performativă. Visul lor era să creeze un sistem autosuficient care să reflecte complexitatea Pământului.
Proiectul a fost finanțat cu 150 de milioane de dolari (echivalentul a 440 de milioane azi) de către miliardarul Ed Bass.
Ce n-a mers – și de ce contează
Problema principală a fost scăderea oxigenului, care a coborât la niveluri similare cu altitudinea de 3.300 m. Solurile tinere, bogate, au hrănit bacterii care au consumat oxigenul. Plantele și copacii nu erau suficient de maturi pentru a compensa.
Un alt dezastru: insectele polenizatoare au dispărut, probabil din cauza unor furnici invazive și a lipsei luminii UV, esențială pentru orientarea albinelor. În unele cazuri, biosferienii au polenizat manual florile.
S-au învățat și lecții surprinzătoare: copacii creșteau mai fragili din lipsa vântului (care le declanșează dezvoltarea de „lemn de stres”), iar coralii aveau nevoie de un anumit tip de lumină pentru a supraviețui.
Cea mai importantă concluzie
Toți experții sunt de acord: cel mai greu lucru este să recreezi Pământul. Biosphere 2 a arătat că fiecare microorganism, fiecare plantă, fiecare colț de natură contează enorm.
Nelson spune că, pentru el, a fost o revelație profundă: „Viața mea depindea de sănătatea ecosistemului din jur. Asta îți schimbă complet modul de a gândi.”
Ce s-a întâmplat după experiment
După ce presa a criticat experimentul, iar între cei implicați au apărut neînțelegeri, proiectul a fost preluat în 1996 de Universitatea Columbia, apoi de Universitatea din Arizona, care îl administrează și azi.
Azi, Biosphere 2 este un laborator științific în toată regula. Ecologiștii simulează efectele schimbărilor climatice: încălzesc pădurea tropicală pentru a vedea cum reacționează, provoacă secete pentru a înțelege cum se apără copacii, testează modul în care recifurile de corali răspund la acidifierea oceanelor și la valurile de căldură.
Un Hadron Collider al ecologiei
John Adams, director adjunct al Biosphere 2, speră ca acest complex să devină pentru ecologie ceea ce telescopul James Webb este pentru astronomie sau Large Hadron Collider pentru fizică.
Dar poate cel mai important, spune Nelson, este că Biosphere 2 ne amintește un adevăr simplu: Nu putem fugi de pe Pământ. Aici este singura noastră casă. Suntem cu toții biosferieni.
Ştiri video recomandate
