Arheologii din Norvegia au descoperit rămășițele unei femei vikinge din secolul al X-lea, înmormântată într-un mormânt de tip barcă împreună cu câinele ei – o descoperire rară care oferă o privire valoroasă asupra ritualurilor funerare rezervate elitelor societății vikinge, scrie The Independent.
Acest tip de înmormântare presupunea așezarea persoanei decedate într-o ambarcațiune, alături de diverse obiecte precum bijuterii, unelte sau arme, și era rezervat celor cu rang social înalt.
Mormântul a fost identificat în 2023 pe insula Senja, într-o zonă izolată din nordul Norvegiei, după ce doi amatori care foloseau detectoare de metale au descoperit broșe din bronz ieșind la suprafață. După ce au găsit și oase, aceștia au alertat Muzeul Universității Arctice din Norvegia. Cercetările arheologice ulterioare au confirmat că este vorba despre o femeie înmormântată într-o barcă de circa 5,5 metri lungime, orientată cu capul spre nord, însoțită de câinele său și mai multe obiecte personale.
Printre artefactele descoperite se numără broșe din bronz, fusuri de tors, unelte de țesut și de agricultură, un fierăstrău din fier, o piatră de ascuțit din ardezie, un posibil cercel de bronz, două perle plate (posibil din chihlimbar) și un obiect asemănător cu o sabie decorativă din os de balenă. Câinele a fost așezat cu grijă la picioarele femeii.
Doar elitele primeau astfel de înmormântări
Arheologul Anja Roth Niemi a declarat pentru Science Norway că: „Doar elitele primeau astfel de înmormântări.” Deși barca este slab conservată, s-a constatat că fusese construită fără cuie de fier – fiind „cusută”, o tehnică rar întâlnită.
Artefactele au fost datate între anii 900 și 950 d.Hr., iar lipsa armelor sugerează că mormântul aparține unei femei. În mormintele bărbătești de tip barcă descoperite anterior au fost găsite, de regulă, săbii, scuturi, lănci sau piepteni ornamentați.
Cercetătorii urmează să analizeze mai detaliat oasele pentru a confirma sexul, dar și pentru a afla mai multe despre vârsta la deces, înălțime, alimentație, perioade de subnutriție sau eventuale migrații din copilărie până la maturitate.
„Credem că femeia îngropată aici avea un statut important la nivel local, poate chiar și regional”, a declarat dr. Niemi.