Până acum, scenariul părea fără scăpare: peste câteva miliarde de ani, Soarele se va umfla până la dimensiuni uriașe și va înghiți planetele din jur, inclusiv Pământul. Un nou studiu pune sub semnul întrebării acest final apocaliptic și sugerează că planeta noastră ar putea, totuși, să scape, scrie Live Science.
Ce se va întâmpla cu Soarele
Soarele este o stea de tip pitic galben, cu o viață relativ liniștită de aproximativ 10 miliarde de ani. Peste vreo 5 miliarde de ani însă, va rămâne fără hidrogen în nucleu – combustibilul pe care îl arde acum – și va începe să fuzioneze hidrogen în straturile exterioare. Asta îl va face să se extindă enorm, transformându-se mai întâi într-o gigantă roșie, apoi într-o stea și mai mare, numită „stea AGB”, înainte de a muri ca o pitică albă – un cadavru stelar mic, dar extrem de dens.
Două forțe care trag în direcții opuse
Când Soarele va intra în aceste faze târzii, Pământul va fi prins între două forțe care se bat între ele.
Pe de o parte, pe măsură ce Soarele se umflă până la de sute de ori dimensiunea actuală, forțele gravitaționale de maree vor trage Pământul spre steaua noastră în expansiune. Pe de altă parte, Soarele va pierde o parte din masa sa exterioară prin vântul stelar – și, odată cu ea, o parte din atracția gravitațională. O stea mai ușoară înseamnă o gravitație mai slabă, ceea ce ar putea permite Pământului să se îndepărteze, să alunece spre margini mai sigure ale sistemului solar.
„Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat între aceste două efecte”, aa declarat Mats Esseldeurs, doctorand la Institutul de Astronomie al Universității KU Leuven din Belgia și primul autor al studiului. „Dacă interacțiunile de maree domină, Pământul este înghițit. Dacă pierderea de masă domină, Pământul scapă pe o orbită mai largă”.
Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie
Studiul, publicat pe 19 iunie în jurnalul Astronomy & Astrophysics, combină două abordări: observarea unei stele reale aflate în agonie și modele computerizate de ultimă generație ale evoluției stelare.
Steaua observată se numește L2 Puppis, se află la 200 de ani-lumină distanță și seamănă cu ce va deveni Soarele nostru. Cercetătorii estimează că aceasta pierde până la o milionime din masa unui soare pe an și expulzează un disc de praf despre care se crede că adăpostește o planetă de 12 până la 16 ori mai masivă decât Jupiter.
Pe baza ratei de pierdere de masă observate la L2 Puppis și a modelelor actualizate, cercetătorii au ajuns la o concluzie surprinzătoare: Pământul ar putea supraviețui, deplasându-se pe o orbită situată chiar în afara razei maxime a Soarelui.
„Cea mai mare incertitudine nu mai vine din calculele privind forțele de maree, ci din cât de multă masă va pierde viitorul Soare”, explică Esseldeurs. „Observațiile stelelor gigant similare Soarelui indică în prezent supraviețuirea Pământului, dar avem nevoie de observații mai bune înainte de a fi siguri”.
Mercur și Venus nu au aceeași șansă
Chiar dacă Pământul scapă, vecinii săi din sistemul solar nu vor fi la fel de norocoși. Simulările arată clar că Mercur și Venus vor fi înghițite de infernul stelei noastre muribunde.
Răspunsuri mai clare ar putea veni în curând. Misiunea PLATO a Agenției Spațiale Europene – un telescop spațial care va căuta planete similare Pământului în jurul stelelor asemănătoare Soarelui – urmează să fie lansată anul viitor și va detecta probabil planete în jurul stelelor îmbătrânite, oferind o imagine mai precisă asupra acestui scenariu.
Ştiri video recomandate
