Împrăștiate pe fundul oceanelor din întreaga lume se află peste 8.500 de epave clasificate drept potențiale surse de poluare. Cele mai multe datează din Primul și Al Doilea Război Mondial și încă transportă aproximativ 6 miliarde de galoane de păcură în interiorul cocilor corodate, potrivit Times of India.
Pe măsură ce aceste nave se apropie sau depășesc un secol de la scufundare, structurile lor din oțel continuă să se degradeze. Un număr tot mai mare de studii avertizează că poluarea provocată de aceste epave ar putea atinge cel mai ridicat nivel chiar în acest deceniu.
Nicăieri acest risc nu este mai evident decât în Micronezia, unde mai multe scurgeri reale de petrol provenite de la nave scufundate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au dus deja la evacuări, interdicții de pescuit și operațiuni de curățare de urgență. Specialiștii avertizează că acestea ar putea reprezenta doar o avanpremieră a unui dezastru mult mai mare, dacă o furtună puternică sau un cutremur ar avaria simultan mai multe epave.
Câte epave cu risc de poluare există în lume
Potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), pe fundul mărilor și oceanelor se află aproximativ 3 milioane de nave scufundate și abandonate.
Dintre acestea, peste 8.500 sunt considerate epave cu potențial ridicat de poluare.
IUCN precizează că majoritatea provin din cele două războaie mondiale și conțin încă substanțe chimice periculoase, muniție neexplodată și aproximativ 6 miliarde de galoane de păcură.
Dacă întreaga cantitate de combustibil ar fi eliberată simultan, deversarea ar fi de 545 de ori mai mare decât celebrul dezastru petrolier Exxon Valdez din 1989.
Un studiu evaluat de experți și publicat în revista Marine Pollution Bulletin arată că aproape jumătate dintre aceste epave sunt concentrate în Oceanul Pacific, în special în apropierea Insulelor Solomon, Statelor Federate ale Microneziei și Insulelor Marshall.
Aceeași cercetare precizează că riscul a fost recunoscut oficial încă din anii 1990 de organizațiile regionale, însă măsurile concrete au fost limitate de lipsa finanțării și a coordonării internaționale.
De ce Micronezia se confruntă deja cu scurgeri de petrol
Micronezia oferă una dintre cele mai clare dovezi că amenințarea nu este una teoretică.
Potrivit studiului publicat în Marine Pollution Bulletin, petrolierul militar american USS Mississinewa, scufundat în 1944, a eliberat aproximativ 24.000 de galoane de petrol în laguna Ulithi, din Statele Federate ale Microneziei, în anul 2001.
Incidentul a determinat autoritățile să declare stare de urgență și să interzică complet pescuitul în zona afectată.
Ulterior, Marina Statelor Unite a extras aproximativ 1,8 milioane de galoane de combustibil rămase în epavă, într-o operațiune care a costat aproximativ 6 milioane de dolari.
Potrivit IUCN, această sumă a fost totuși mult mai mică decât costurile pe care le-ar fi presupus gestionarea unei deversări necontrolate.
Evenimentele recente confirmă același tipar.
În 2025, în statul Chuuk, parte a Statelor Federate ale Microneziei, a fost declarată stare de urgență după ce petrolul a început să se scurgă dintr-o altă epavă din Al Doilea Război Mondial aflată în laguna Chuuk, o zonă extrem de valoroasă din punct de vedere ecologic.
Recifele de corali și resursele piscicole din această regiune reprezintă principala sursă de hrană și venit pentru comunitățile locale.
De ce aceste epave devin tot mai periculoase
Potrivit cercetătorilor, problema principală este degradarea accelerată.
Un capitol publicat într-un volum Springer dedicat patrimoniului maritim și riscurilor de poluare arată că multe dintre aceste epave au stat sub apă timp de aproape 80 de ani sau chiar mai mult, iar cocile lor continuă să ruginească și să își piardă rezistența.
În același timp, creșterea frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme mărește riscul ca o furtună puternică, un cutremur sau pur și simplu cedarea structurii metalice să provoace fisurarea simultană a mai multor epave.
Pericolul este și mai mare în cazul navelor aflate în ape de coastă puțin adânci, în apropierea comunităților vulnerabile.
IUCN avertizează că poluarea provocată de aceste epave ar putea atinge nivelul maxim chiar în cursul acestui deceniu, din cauza coroziunii continue și a intensificării furtunilor asociate schimbărilor climatice.
Cercetătorii subliniază și faptul că legislația internațională privind responsabilitatea pentru aceste epave rămâne neclară.
Multe dintre nave s-au scufundat în timpul operațiunilor militare din război, ceea ce complică stabilirea responsabilității juridice și identificarea surselor de finanțare pentru lucrările de curățare.
Ce măsuri sunt luate
Organizațiile regionale și internaționale au început să identifice și să prioritizeze cele mai periculoase epave.
Potrivit specialiștilor, Secretariatul Programului Regional de Mediu al Pacificului (SPREP) a recunoscut oficial amenințarea reprezentată de epavele corodate din Al Doilea Război Mondial în 2019.
De atunci, instituția colaborează cu mai multe organizații pentru realizarea unei baze de date care identifică cele mai riscante situri din Pacific.
Printre zonele considerate prioritare se numără Iron Bottom Sound din Insulele Solomon, Atolul Bikini din Insulele Marshall și Laguna Chuuk, unde zeci de epave necesită investigații urgente.
Cu toate acestea, cercetătorii și organizațiile de conservare avertizează că amploarea problemei depășește cu mult eforturile actuale.
Numărul foarte mare de epave și costurile ridicate ale monitorizării, cartografierii și decontaminării fiecăreia fac ca intervențiile să avanseze lent.
Scurgerile repetate din Micronezia demonstrează că riscul nu aparține trecutului, ci continuă să crească pe măsură ce deceniile petrecute sub apă sărată slăbesc tot mai mult structurile acestor nave.
