"La un moment dat, Bulă ajunge într-o mare criză de bani. Se gândi să meargă la vecinul lui evreu Ițic şi să-i ceară 2 lei, ca împrumut până la primavară. Ițic îl ascultă atent, apoi îi zise:
- Bine, îți dau 2 lei împrumut până la primăvară, dar îmi lași toporul ca zălog și la primăvară îmi dai 4 lei înapoi, altfel nu ne învoim. E bine?
Mai de voie mai de nevoie, într-un final Bulă se învoi. Lăsă toporul ca zălog, luase banii și dă să plece .Însă Ițic îl strigă:
- Băi Bulă! Ia fi atent la mine, la ce m-am gândit.
La primăvară știu că o să-ți fie greu să-mi dai înapoi cei 4 lei, întrucât iarna e lungă și grea, așa că știi ce? Ia dă tu acum 2 lei înapoi și la primăvară îți mai rămân de dat doar 2 lei, ce zici, o să-ți fie mai ușor?
Bulă se gândi puțin și recunoscu în sinea lui că Ițic are dreptate și că uite e un vecin adevărat, așa că se învoi, îi dădu înapoi cei 2 lei și plecă acasă ceva mai ușurat. Însă, pe drum tot calcula: Hm! Bani nu am, topor nu am, însă m-am ales cu o datorie de 2 lei."
