“Recunoaşterea dependenţei este primul pas spre vindecare”
Întâlnirile dintre dependenţii de sex se bazează pe sinceritate. Dincolo de uşile mitropoliei, pacienţii preferă să-şi păstreze anonimatul. Cei care ajung la centrul de la mitropolie încearcă să-şi recupereze viaţa pierdută din cauza dependenţei.
Pentru iniţiatori, grupul de sprijin al dependenţilor de sex este o investiţie în societate.
La mitropolia Moldovei, terapia dependenţei de sex durează 10 săptămâni. Membrii grupului sunt ajutaţi cu sfaturi de un psiholog şi de un preot. La finalul terapiei dependenţii se pot întoarce oricând la şedinţele grupului de sprijin.
vezi articolul in HTML5






Cred ca prima boala a comentatorilor de pe acest forum este ura. Ura fara margini si fara discernamant. Toti preotii sunt hoti, toate bisericile trebuie dinamitate, toata ierarhia e o gasca de banditi, etc. Oameni buni, sunteti sanatosi la cap? Nu puteti extermina in masa tot clerul, fara nici o diferentiere! Cred ca in fiecare dintre voi se ascunde un mic Hitler in devenire. In primul rand dati dovada de prostie, pentru ca generalizati pornind de la cazuri izolate si fortand limitele pentru a atribui tuturor persoanelor din Biserica aceeasi eticheta; in al doilea rand dati dovada de necunoastere si ignoranta; si in al treilea rand aveti impresia ca detineti adevarul absolut, desi de abia puteti alcatui argumentatii unidimensionale de nivel grupa mica si cu enorme carente din punct de vedere al logicii si argumentarii (vezi manualul clasa a IX-a, coperta galbena, reeditat). Bineinteles, ascundeti in mod clar cu rea-vointa zecile si miile de cazuri de preoti care construiesc orfelinate, azile de batrani, cantine, asezaminte culturale, nu iau bani decat cu chitanta si, in principal, salveaza vieti si suflete! Daca ati avea o indignare reala si sincera in ce priveste Biserica, poate v-ati apropia de ea macar pentru a va documenta si a face o investigatie obiectiva, care ar dovedi lejer contrariul afirmatiilor voastre! Ah, si ca sa revenim, dependenta de orice fel chiar este o boala, iar dependenta de sexualitate nu face exceptie. Evident, pentru multi este o boala extrem de placuta, de aceea nu ii sesizeaza pericolul, dar factura va veni, intr-o zi sau alta. Nu vi se pare straniu cand un om care se considera liber nu mai detine controlul asupra mintii lui si actiunile ii sunt influentate de factori care trec peste vointa lui? Si ca, atunci cand, din intamplare, ar vrea sa actioneze altfel decat s-a obisnuit, constata ca nu mai poate, si ca obisnuinta il conduce in locul ratunii? Asta se intampla cu oricine este sclav al realitatii virtuale si al pornografiei in special. Meditati asupra libertatii, si veti gasi singuri raspunsuri. Si, macar din bun-simt si educatie, nu veti mai arunca cu pietre inainte de a studia macar putin datele problemei!