Concomitent cu ziua în care Regatul Unit al Marii Britanii trecea cu brio testul referendumului scoţian, liderii UDMR lansau la Bucureşti proiectul de autonomie a mult râvnitului ţinut Secuiesc.
Nu puţine sunt propunerile din proiectul UDMR care pot fi catalogate drept absurde: Tinutul ar urma să aibe preşedinte ales, guvern propriu şi parlament local. Limba maghiară ar urma să devină limba oficială, în administraţie şi pentru acte oficiale se va accepta sistemul bilingv, iar rezidenţii, vor avea prioritate la angajare.
Rămâne totuşi neclar cum va reuşi să supravieţuiască ţinutul din punct de vedere financiar, în eventualitatea puţin probabilă a obţinerii autonomiei. Cert e ca atunci cand vine vorba despre bani - cei care cer autonomia mizează în continuare pe fonduri de la Bucureşti. Asta pentru că oricum ai învârti cifrele, tot nu dau cu plus, pentru că ţinutul revendicat este în proporţie de peste 50% dependent de subvenţii de la buget.
Pe scurt, regiunea produce mult mai puţin decât consumă şi nu poate supravietui fără ajutor financiar de la centru.
Intrebarea logica care se naste din acest punct de vedere e urmatoarea: în afară de crearea unei enclave regionale sărace, creionată strict pe criterii etnice - la ce altceva ar mai ajuta o posibila dar improbabila autonomie? Cum era şi de aşteptat, în afara de iniţiatori, toată lumea critica proiectul.
Consiliul Superior al Magistraturii a spus ca proiectul este neconstituţional, iar puterea, excepţie făcând UDMR-ul, dar şi opoziţia au anuntat ca vor vota împotriva înfiinţării unui astfel de Tinut Secuiesc.
"Mi-aş dori mai multă dezbatere şi o poziţie mai fermă a politicienilor", a declarat Elena Cristian, redactor şef la "Income magazine", care a subliniat la Daily Income care sunt adevăratele motive care fac improbabilă obţinerea autonomiei pentru Ţinutul Secuiesc.
