Viorel Năstase. Un nume care probabil vă este străin. Câţiva dintre voi poate îşi mai aduc aminte însă de fostul atacant al Stelei din anii '70, care prin cele 77 de goluri înscrise în tricoul "roş-albastru" a reuşit să rămână până în ziua de azi în topul 10 al celor mai prolifici marcatori din istoria clubului.
Născut la Bucureşti, în 1953, pe 7 octombrie, Viorel Năstase îşi aniversează astăzi ziua. Împlineşte 56 de ani, însă de zece ani nimeni nu mai ştie nimic despre el. După cinci ani de la data în care a fugit din România şi a cerut azil politic, Năstase a dispărut din lumea fotbalului, pentru ca după alţi 14 ani să rupă şi ultimele relaţii cu prietenii săi.
A debutat la Progresul. Mircea Sandu: "Avea calităţi bune"
Format la juniorii Progresului Bucureşti, Viorel Năstase a promovat la prima echipă în 1969, iar în returul sezonului 1970-1971 a "explodat". Făcând pereche în atac cu Mircea Sandu, Năstase a reuşit să menţină Progresul pe linia de plutire şi să o aducă în pragul salvării de la retrogradare. În ciuda unui retur fabulos, "bancarii" au terminat însă cu un punct mai puţin decât CFR Cluj şi au retrogradat, fapt ce a dus la dezmembrarea echipei.
"Da, mi-l aduc aminte. Era stângaci, eram amândoi la Progresul. Avea calităţi bune, era un atacant tehnic, dar care nu s-a realizat", îşi aduce aminte Mircea Sandu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal. "Titi Ardeleanu a avut de ales între noi atunci şi m-a adus pe mine la echipa naţională de tineret", a mai declarat Mircea Sandu pentru Antena3.ro, menţionând că nu mai ştie nimic de fostul său partener de atac.
Capitolul "Steaua": A înscris 4 goluri contra Barcelonei!
Odată cu retrogradarea, Progresul s-a descompletat. Mircea Sandu a ajuns la Sportul Studenţesc unde avea să se remarce şi să joace timp ce 15 sezoane, în timp ce Năstase s-a transferat la Steaua Bucureşti. A jucat în 166 de partide pentru formaţia din Ghencea şi a înscris 77 de goluri (cu unul mai mult decât Hagi), câştigând titlul în sezoanele 75/76, 77/78 şi Cupa României în 75/76, 78/79.
Prezenţa în cupele europene este însă o etapă de poveste în cariera lui Viorel Năstase, o etapă despre care probabil îşi amintesc cei mai în vârstă dintre suporteri. Pe 20 octombrie 1971, pe Camp Nou, Steaua bătea FC Barcelona, cu 1-0, în turul doi al Cupei Cupelor. Era primul sezon pentru Năstase la Steaua şi el avea să marcheze golul unei victorii de excepţie, în debutul primei reprize. Pe 3 noiembrie, în retur, Barcelona a egalat în minutul 50 situaţia generală. Trei minute mai târziu, Năstase a punctat din penalty şi în minutul 60 a dus scorul la 2-1, învingând pentru a doua oară Barcelona de unul singur.
Atacantul urma să revadă Camp Nou în 14 septembrie 1977, când Steaua juca pentru prima oară în Cupa UEFA, împotriva unei formaţii catalane cu Johan Cruijff în atac. Barcelona a câştigat cu 5-1 manşa tur din runda I (3-1 în retur), iar golul de onoare al steliştilor a fost marcat chiar de Năstase. Într-un total de şase partide jucate în cupele europene în întreaga sa carieră, Năstase avea astfel să puncteze de patru ori, de fiecare dată în poarta Barcelonei.
Florin Marin: "A fugit după un meci la Berna"
Ultimul meci european pentru Viorel Năstase a avut loc în sezonul 1979-1980, când Steaua s-a deplasat în Elveţia, pentru manşa tur a partidei cu BSC Young Boys, din prima rundă a Cupei Cupelor. Meciul s-a încheiat la egalitate, scor 2-2, însă Năstase nu mai avea să facă parte din lotul roş-albaştrilor pentru partida retur, pe care Steaua a câştigat-o cu 6-0.
După meciul cu Young Boys, din Cupa Cupelor, a rămas în Berna, unde a cerut azil politic. "Viorel nu a zis nimic la nimeni. Am ajuns seara după meci la hotel şi a doua zi trebuia să plecăm. Pe la 7 sau 8 dimineaţa, înainte de micul dejun, când să urcăm în autocar, antrenorii au început să verifice dacă suntem toţi, dar Viorel nu mai era. L-au căutat în cameră, prin hotel, au întrebat angajaţii... nimeni nu mai ştia nimic de el. Plecase", a povestit Florin Marin, pentru Antena3.ro.
Florin Marin, manager la Ceahlăul Piatra Neamţ şi fost coleg cu Viorel Năstase la Steaua, ne-a mai spus că acesta era "un jucător foarte bun, un atacant foarte periculos, de viteză". "Avea un şut cu o explozie extraordinară", îşi mai aminteşte Florin Marin. Doi ani mai târziu, Marcel Răducanu, prieten bun cu Florin Marin, rămânea şi el în afara graniţelor. Managerul Ceahlăului spune însă că el nu a fost tentat: "Nu m-a tentat, pentru că nu voiam să îmi pun în pericol familia. Trebuie să ai curaj mare şi să fii un pic egoist".
L-a pus în umbră pe Rudi Voller, la TSV 1860 Munchen
Năstase a ajuns în scurt timp la TSV 1860 Munchen, unde în sezonul 1980/1981, când TSV promovase în prima ligă, l-a pus în umbră pe celebrul Rudi Voller. Acesta, în 33 de partide, marcase 9 goluri, pe când atacantul român a reuşit să devină golgheterul echipei cu 14 reuşite, în doar 23 de partide.
Echipa lui TSV 1860. Pe rândul de sus, Năstase este al patrulea de la dreapta la stânga, cu Voller în stânga lui.
Nu şi-a atins potenţialul
Florin Marin spune că Năstase nu şi-a atins potenţialul şi continuarea poveştii noastre nu îl contrazice. În 1981, cu un an înainte de plecarea lui Voller şi declinul formaţiei germane, Năstase s-a transferat în Italia, la Catanzaro, şi a urmat cea mai neagră perioadă a carierei lui. Trei goluri în trei sezoane şi titlul de "Bidonul" din Catanzaro, premiu neoficial acordat jucătorilor ce evoluează sub aşteptări.
Ceniti Francesco vorbeşte în Gazzetta dello Sport, într-un articol din 2007, despre "Misterul celuilalt Năstase", abordând pe larg perioada petrecută de Viorel Năstase la formaţia din Italia, când a jucat şi alături de Claudio Ranieri, fostul antrenor de la Chelsea şi Juventus, fundaş la acea vreme. "Atacantul român s-a prezentat în faţa suporterilor lui Catanzaro promiţând 'goluri şi spectacol'. Lucrurile au mers altfel. Bunul Năstase nu a reuşit decât trei goluri, dar la spectacol şi-a ţinut promisiunea. Cu o singură precizare. A atras aplauzele cu ceea ce a făcut în afara terenului. Exemplele s-au terminat, însă, în 1984. De atunci, nu s-a mai auzit nimic de Năstase", scrie Ceniti Francesco.
Viorel Năstase - un român în galben-roşu. Simbolul retrogradării formaţiei calabreze
Vara lui 1981. Catanzaro joacă de câteva campionate în Serie A. Preşedintele (friulianul Adriano Merlo) cedează la Napoli idolul oraşului, Massimo Palanca. Pentru a evita să înfurie suporterii, clubul promite să îl înlocuiască cu "o achiziţie de răsunet". La câteva săptămâni după anunţ este prezentat Viorel Năstase. Numele de familie le e cunoscut italienilor: un alt Năstase (Ilie), în anii '70, a câştigat tot ce se putea câştiga în tenis. Măcar şi ăsta se anunţa drept un semn bun. Năstase (Viorel) a venit în ţară fără să vorbească o boabă de italiană, dar datele lui păreau încurajatoare: un fizic puternic, înalt de 1.80, stângaci (la fel ca Palanca) şi mereu disponibil.
A jucat la Steaua Bucureşti şi în Germania (unde obţinuse azil politic) la Munchen 1860, marcând un bun număr de goluri, atât cât să fie convocat la echipa naţională. În amicalele care au precedat campionatul a înscris cu regularitate. Apoi, în prima întâlnire oficială, în Peluza Vest a apărut un steag al României. Totuşi, problemele au venit în etapa a şasea a campionatului. La Como, Catanzaro era în avantaj după un gol cu stângul din afara careului al lui Năstase, dar apoi românul s-a accidentat grav şi gazdele au revenit printr-un autogol al lui Claudio Ranieri.
Petrecăreţul de serviciu
Ruptura de tibie (Năstase juca fără echipament de protecţie şi cu jambierele lăsate) a însemnat şase luni de pauză, pe care românul, în loc să le petreacă în sala de gimnastică pentru a se recupera, le-a petrecut pe litoral. Bea litri de bere şi participa la mese fastuoase. În casa pe care Catanzaro i-a pus-o la dispoziţie, petrecerile erau la ordinea zilei.
Între timp, un anumit Edy Bivi l-a înlocuit în echipă (care la sfârşitul campionatului a fost vice-golgheter al Serie A), iar când Năstase a fost iar apt, în primăvară, a fost trimis pe banca de rezerve. Şi acolo a rămas şi în campionatul care a urmat, în care a jucat doar 9 partide şi a înscris un gol împotriva lui Avellino. Galben-roşii au terminat ultimii în campionat şi au retrogradat. "În B, Năstase va face diferenţa" a lăsat să îi scape o vorbă preşedintele clubului. Nu a mai zis-o niciodată. Românul nu s-a mai prezentat la reunirea lotului. Găseşte timpul să dispute 8 partide (cu un singur gol), înainte de a intra în umbră definitiv, în timpul campionatului în care Catanzaro a retrogradat în C1, iar Merlo a fost obligat să vândă clubul.
Florin Marin: "De zece ani nu mai ştiu nimic de el"
Viorel Năstase s-a făcut nevăzut în februarie 1984 şi nu s-a mai întors în oraş, iar comunitatea calabreză nici că l-a mai căutat. În inimile lor sau pe tabela de marcaj, Năstase nu reuşise să îl înlocuiască pe Massimo Palanca, marcând doar trei goluri în 31 de partide, pe parcursul a trei sezoane.
De atunci, nimic nu se mai ştie de fostul atacant, adus la Catanzaro pentru 400 de milioane de lire italiene. În Italia a circulat o legendă cum că Năstase ar fi fost deţinut într-o închisoare la Bucureşti. Fără acoperire.
Florin Marin a declarat pentru Antena3.ro că nici el nu mai ştie nimic de Năstase de 10 ani. "M-am întâlnit cu el prin 1998, când eram la FC Naţional. Am fost la un turneu de pregătire în Italia şi a venit la un meci. Mi-a spus că lucra pentru firma de impresariat a lui Hrubesch. Mai purtasem discuţii cu el la telefon, dar de atunci nu am mai auzit nimic de el. L-am întrebat şi pe Marcel (n.r. Răducanu), dar nici el nu mai ştie", ne-a declarat Florin Marin.
Cornel Preda şi Andrei Crăciun, Antena3.ro
