Adevărata Românie nu e neapărat cea din albumele de prezentare, ci cuprinde toată gama de "românisme" cu care ne confruntăm zilnic, fie că ne place sau nu acest lucru. Antena3.ro a întocmit un clasament al adevăratelor minuni din România modernă, pornind de la frecvenţa cu care le întâlnim în viaţa noastră de zi cu zi. Minunea a patra, micul - frate cu românul!
O chiftea aruncată pe grătar, micul sau mititelul s-ar fi născut într-o seară de sfârşit de secol XIX la hanul ?La Iordachi? (?Leul şi Cârnatul?, potrivit altor surse) din Bucureşti, binecunoscut pentru cârnaţii săi, când bucătăria a rămas fără ?învelişuri? ? maţele pentru cârnaţi. Patronul localului a căutat o soluţie rapidă: cârnaţi minus înveliş plus condimente egal mici. Unul dintre clienţi a privit în farfurie şi ar fi exclamat ?Da' mici sunt cârnaţii ăştia!?
După alte opinii, mititeii sau micii s-au gătit prima oară în Balcani, mai exact Serbia, dar sunt des întâlniţi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi în bucătăria românească.
Gustul inimitabil provine din amestecul de usturoi, seu şi carne grea de oaie, în amestec cu porc şi ? mai rar ? vită. Cu pasta de mici ?se dă de masă?, pentru ca preparatele să fie mustoase şi să nu se strângă pe grătar! O altă variantă vine de la Păstorel Teodoreanu: ?Micii se fac din carne de vacă, de la piept şi prapore, tocate până asudă cel ce dă. Se ţine să se frăgezească maiaua o zi şi chiar două, şi abia apoi se sărează, se pune cimbru şi sămânţă de ardei roşu uscat, rămas din toamnă până-n primăvară, şi se frământă tocătura cu mujdei de usturoi şi zeamă de carne. Odată sfârşite acestea, se aşază pe grătarul uns cu o aripă de pene de gâscă muiate-n seu de oaie, iar dedesubt trebuie să ardă fără flacără cărbunii de lemn.? Indiferent ce variantă alegi, de pe masă nu trebuie să lipsească muştarul (pe vremuri ardeiul iute) şi măcar vreo două beri reci.
Reţeta devine cunoscută, iar bucureştenii se dau în vânt după noua specialitate. Din grădinile de vară se insinuează mirosul micilor perpeliţi pe cărbune; la iarmaroc, micii se devorează pe fugă, după negoţ, sau pe îndelete, după plac. În perioada interbelică, un celebru aviator român, Alexandru Papană, pilot pe ?aeropoştala? Paris-Bucureşti, ştia că a intrat în spaţiul aerian al Capitalei după aromele îmbietoare de grătar...
Imense grătare fumegânde
Un secol şi ceva mai târziu, fumul persistă deasupra spaţiilor verzi, şi nu doar în Capitală. Tehnologia alimentară a inventat până şi micii pentru microunde, dar nimic nu se compară cu plăcerea unui grătar în sânul naturii, alături de familie şi/sau prieteni. Doar că fumul de mititei nu mai evocă doar plăcerea mâncatului, ci şi neplăcerea mizeriei, a muzicii de proastă calitate şi, în general, a nesimţirii. Dacă sunteţi familiarizaţi cu conceptul de ?naşpa turizm?, atunci ştiţi că se referă exact la picnicul cu manele cu mulţi decibeli, răcnete între colocatarii ocazionali ai unui petic de pământ la Snagov sau pădurea Băneasa, să zicem, şi mormane de gunoi după cum urmează: casoletele de mici, şerveţele, pahare şi farfurii de plastic, pungi de plastic, sticle, cutii, pet-uri, dejecţii şi aşa mai departe.
Micul demitizat intră astfel în politică. Cum altfel să ajungi mai uşor la sufletul poporului, dacă nu prin stomacul său? PSD a rupt tabu-urile chiar de 1 Mai muncitoresc, oferind (tot) bucureştenilor cu sau fără drept de vot mititei şi bere... gratis. Invitaţii au venit, au mâncat pe fugă ? ?s-ajungă la toată lumea!? ? şi au plecat fără să-şi modifice intenţiile de vot. Domnii de la PDL, mai reţinuţi, au organizat masa şi dansul chiar în curtea sediului din Aleea Modrogan, cu ocazia lansării candidaturilor Elenei Udrea et comp. la Camera Deputaţilor. Şi pentru că tot se apropia Ziua Pensionarilor, un grătar cu mititei asezonaţi cu castraveciori muraţi, vin, bere şi must. Un deliciu pentru alegătorii pensionari aflaţi la faţa locului, nemulţumiţi totuşi de lungimea ?toasturilor?. ?Ăştia ne-au adus aici să ne sărbătorească? Să dea drumul la mâncare, n-am venit până aici să le ascult lor gargara!? (discursurile politice ? n.red.) ?Puneţi micii în farfurii, că până termină Udrea de vorbit se răcesc...?
Deliciu culinar, pretext de iarbă verde, mândrie naţională, o minune a lumii noastre gastronomice, micul este fierbinte, zemos, gras, elastic, o explozie minunată de colesterol, cum ar spune un gurmand. Un simbol uşor modelabil în mâinile bucătarilor dibaci, ce ocupă locul 4 în topul celor şapte minuni ale României actuale.
Antena3.ro
