Românii ies mai uşor în stradă pentru motive abstracte, decât pentru ceea ce-i afectează direct, explică într-un interviu la RFI istoricul Filip-Lucian Iorga.
El a identificat pe de altă parte trei categorii de lideri ai străzii şi spune că priveşte "cu duioşie, dar şi cu spaimă varietatea de opinii" care există în Piaţa Universităţii.
"Există o tradiţie, dacă nu o cultură, a manifestării în stradă a anumitor opţiuni, opinii, dorinţe şi asta se întâmplă deja de peste 150 de ani.
E şi o noutate aici, fiindcă de câţiva ani avem aceste mişcări cumva provocate, întreţinute prin Internet, prin reţelele de socializare. Asta e ceva nou, ceva ce nu s-a întâmplat până acum. (...) Sunt cam trei categorii (de lideri-n.r.), din ce văd eu. Sunt oamenii total necunoscuţi şi fără reprezentativitate naţională, dar care probabil au apărut acolo în vâltoarea demonstraţiei. Sunt pe urmă cei foarte cunoscuţi, dar care nu ştiu în ce măsură reprezintă spiritul mişcării de acum, deci sunt oameni legaţi fie de anumite forţe politice, fie de anumite personalităţi politice, fie de anumite zone ale societăţii civile, care încearcă cumva să se lipească de mişcarea de stradă şi să spună uitaţi, noi reprezentăm mişcarea asta, dar nu ştiu în ce măsură au căderea de a se erija în reprezentanţi. Şi pe umă, sigur, sunt persoanele astea foarte cunoscute, aşa cum s-a întâmplat şi în '89, au apărut imediat în faţă un scriitor, un actor, un poet, care erau mai cunoscuţi. Aşa şi acum am văzut acolo un cântăreţ, un realizator tv despre care se vorbeşte, dar care nu ştiu în ce măsură ar putea să facă şi lucruri concrete, dincolo de anumite mesaje mobilizatoare. De fapt, asta e întotdeauna problema acestor mişcări, atunci când n-au o ţintă precisă. De obicei, ele fie răstoarnă puterea, fie sunt folosite de puterea în funcţiune, pentru a promova anumite schimbări, reforme.
Continuarea, pe rfi.ro.
