"Nu contează
cât de juste sunt acuzaţiile Statelor Unite la adresa
Iranului. Dacă lucrurile vor lua o întorsătură proastă,
interesele naţionale ale Rusiei vor fi grav afectate. Ne vom certa
cu SUA şi Europa din cauza poziţiei pe care a adoptat-o Moscova în
problematica nucleară iraniană. Vom pierde şi sprijinul ţărilor
arabe. Iar dacă Iranul va reuşi să fabrice bomba nucleară, Rusia
va fi nevoită să crească bugetul militar. Spre deosebire de bomba
pakistaneză, care se află în mâinile americanilor, cea
iraniană va aparţine exclusiv clasei politice de la Teheran. În
acest context, sincer, nu înţeleg de ce Rusia sprijină atât
de mult Iranul?, avertizează Nikolai Zlobin, director al
programelor pentru Rusia şi Asia din cadrul Institutului de
Securitate Mondială al SUA.
Cum poate fi oprit Iranul?
Nikolai Zlobin a
plecat, în comentariul său, de la discursul lui Vladimir
Putin, care a criticat dur în repetate rânduri poziţia
unor state faţă de programul nuclear iranian. Fără să arate cu
degetul spre cineva, liderul de la Kremlin şi-a exprimat dezacordul
faţă de extinderea infrastructurii militare a NATO către graniţele
Rusiei şi faţă de politica de înarmare a Statelor Unite,
dusă sub pretextul luptei împotriva ?axei răului?.
?Americanii pot declanşa oricând o operaţie militară
împotriva Iranului. Dacă acest lucru se va întâmpla,
statele din regiune se pot trezi cu multe probleme. Putin şi-a
exprimat îngrijorarea faţă de aceste tensiuni care pot
degenera într-o conflagraţie regională, Rusia fiind foarte
aproape de Iran. Totuşi, cred că principala preocupare a
preşedintelui ar trebui să fie legată de comportamentul Iranului
care continuă să ignore deciziile Agenţiei Internaţionale pentru
Energie Atomică (AIEA) şi ale Consiliului de Securitate al ONU?,
spune Zlobin.
Declaraţii populiste
Consider că
problema iraniană decurge din efortul conducerii Iranului de a
transforma acest stat într-o putere regională. Iranul este o
ţară bine dezvoltată tehnologic, cu o populaţie educată. Prin
urmare, ei se supără când nimeni nu-i bagă în seamă,
iar fabricarea unei bombe atomice, în concepţia lor, le va
asigura intrarea în clubul marilor puteri. Din păcate,
declaraţiile oficialilor de la Teheran sunt făcute exclusiv în
scopuri populiste.
Trebuie să
contăm mai mult pe vecinii Iranului. Fiind îngrijorate de
ambiţiile conducerii de la Teheran, statele din regiune ar putea fi
unificate într-o coaliţie anti-iraniană. Altă opţiune ar fi
exercitarea unor presiuni asupra societăţii civile din Iran.
Trebuie să-i convingem pe oamenii de acolo că încercarea cu
orice preţ de a fabrica o bombă nucleară duce spre izolare
internaţională, nu invers. Cu siguranţă, aceste măsuri ar fi
mult mai productive decât, să zicem, bombardarea de către
aviaţia americană a unităţilor nucleare sau a căilor de
comunicaţii din Iran. Din păcate, americanii, în loc să
procedeze aşa, ameninţă în continuare cu forţa militară?,
subliniază expertul.
Invadarea Iranului ar aduce alte trupe lângă graniţele Rusiei
Dar
lucrurile par să continue pe această pantă. Luna trecută,
Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia 1803. Aceasta
limitează schimburile comerciale ale Iranului, însă
utilizarea forţei militare este exclusă. Teheranului i-au fost
acordate 90 de zile pentru îndeplinirea prevederilor
rezoluţiei. Comentând atitudinea Moscovei în acest
context, directorul programelor pentru Rusia şi Asia din cadrul
Institutului de Securitate Mondială al SUA susţine că Federaţia
Rusă trebuie să ajungă la o colaborare mai strânsă cu
Statele Unite. ?În acelaşi timp, Moscova sprijină
introducerea unor sancţiuni economice împotriva Iranului, în
efortul de a evita aplicarea unei soluţii militare. Prezenţa unor
forţe militare străine în apropiere de graniţele Rusiei nu
va sluji interesul ei naţional?, este de părere Zlobin.
Arabia la Zi