Un bărbat a descoperit în judeţul Prahova, cu ajutorul unui detector de metale, un tezaur de aur, vechi de aproximativ 3.000 de ani. Cele trei coliere din aur, cântărind peste 300 de grame, alături de celelalte artefacte scoase la iveală, au stârnit interesul comunității științifice, relatează News.ro. Arheologii consideră că descoperirea este una remarcabilă, rară, pentru România și că ar putea modifica semnificativ teoriile actuale privind Epoca Bronzului și Epoca Fierului. Artefactele au fost preluate pentru analiză de Muzeul de Arheologie Prahova.
Povestea celor trei coliere din aur, care datează de acum trei milenii, a început într-o duminică în care un bărbat pasionat de detectarea metalelor, care a ieşit "la vânătoare" pe dealurile situate în apropierea oraşului Urlați, aflat în judeţul Prahova. La un moment dat, el a auzit semnalul care avea să îi schimbe complet ziua.
Conform sursei citate, sunetul repetitiv al detectorului venea din apropierea unei pietre mari, aflate pe un deal izolat, departe de orice urmă de drum sau așezare. Tocmai această izolare i-a alimentat bănuiala că ar putea fi vorba despre un tezaur ascuns. Cei familiarizați cu astfel de căutări știu că vechile comunități își ridicau adesea așezările în zone greu accesibile, pe dealuri și în munți, pentru a se feri de atacatori și pentru a-și proteja puținele averi. Arheologii susţin că astfel de comunități au existat în urmă cu mai bine de două milenii.
Bărbatul a început imediat să sape, iar la doar 25 de centimetri sub pământ a descoperit primele indicii ale unui tezaur: trei roți de car din Epoca Fierului care ascundeau mai multe obiecte valoroase, printre care și trei spirale masive din aur, asemănătoare unor brățări. Şi asta pentru că specialiştii au constatat că, de fapt, erau colane (n.r.: coliere pentru gât) rulate să poată fi depuse într-un loc restrâns.
A doua zi dimineață, bărbatul s-a prezentat la Direcția Județeană de Cultură Prahova pentru a preda bijuteriile, conștient că păstrarea lor ar fi constituit o infracțiune. Acesta știa că, după evaluare, va primi 45% din valoarea obiectelor găsite, sumă pe care o consideră suficientă. El preferă să rămână anonim, ca omul care a contribuit, într-o duminică după-amiază, la redescoperirea unei părți din istoria veche.
Piesele au ajuns la Muzeul de Arheologie Prahova, unde specialiştii le-au preluat pentru analiză. Alin Frînculeasa este doctor în arheologie, cercetător, specialist în istoria foarte veche şi coordonator al unor importante şantiere arheologice preistorice din judeţul Prahova.
"Datarea artefactelor este, deocamdată, problematică pentru că piesele par să aparţină unui interval care acoperă etapele mijlocii şi târzii ale epocii bronzului şi începutul primei epoci a fierului", a declarat Alin Frînculeasa pentru News.ro, subliniind că descoperirea este una excepţională pentru spaţiul românesc.
El a explicat că între momentele creării unora dintre bijuterii şi cele ale manufacturării celorlalte ar fi o distanţă de câteva sute de ani. Arheologii vor să încerce să afle cum a fost posibil să ajungă toate în acelaşi loc sau dacă, de fapt, toate datele lor de dinainte de această descoperire nu sunt greşite.
Din acest motiv, arheologii au inclus deja dealul de la marginea căruia a fost făcută descoperirea pe lista viitoarelor săpături, pentru a identifica eventuale urme de locuire și a stabili din ce perioadă a epocii bronzului sau fierului datează acestea.
Totodată, cercetările ar urma să clarifice dacă obiectele au fost depuse într-un context ritualic sau dacă au fost ascunse provizoriu, în contextul unei posibile fugii din fața invadatorilor.
Alături de cele trei coliere pentru gât au mai fost găsite trei rotiţe şi două topoare mici. Unul dintre coliere are ştanţate modele care se regăsesc pe mai multe obiecte de ceramică din diferite perioade ale epocii bronzului, iar stilul celorlalte se găseşte şi pe alte obiecte de argint din diferite epoci.
Ultima piesă descoperită a apărut aproape în tăcere, aşezată pe fundul gropii, ca şi cum fusese lăsată acolo intenţionat, pentru a fi găsită după veacuri. Era o brăţară de bronz, acoperită de pământ şi timp, dar încă păstrând ceva din strălucirea ei de odinioară. Descoperirea ei a închis parcă întreaga poveste a săpăturii, asemenea unui ultim gest rămas din viaţa celui care o purtase cândva.
Arheologii intenționează, de asemenea, să stabilească tipul de aur utilizat și proveniența acestuia, informații care ar putea indica posibilele legături comerciale sau modalitățile de schimb din acea perioadă.
După finalizarea analizelor, artefactele vor fi expuse publicului, cel mai probabil în cadrul Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.
Ştiri video recomandate
