Într-o scrisoare deschisă pentru „toți cei care au ridicat o piatră”, femeia povestește calvarul pe care îl are de înfruntat.
„Am ieșit la pensie anticipat, nu mi-a păsat de penalizare, nu mi-a păsat că iau o pensie de r…t , după mai bine de 40 de ani de muncă. Am avut colegi care nu au beneficiat de pensie, au murit chiar foarte tineri…
Am fost o asistentă dedicată profesiei, empatică cu pacienții, muncitoare, dar în ultimii ani nu se mai putea…Numai fițe, pritenții, jigniri din partea aparținătorilor și chiar a pacienților. Cei care mai lucrează în UPU nu cred să mai reziste mai mult de 5 ani…Multă muncă, din ce mai mulți pacienți, uiți să mănânci, uiți să bei apă, ajungi la baie atunci când nu mai poți, numai îndatoriri , drepturi ioc, bătaie de joc cât cuprinde din partea celor care ar trebui să te lase în pace să te ocupi de rudele lor.
În fiecare zi ești catalogat tare, ca să auzi, cu „zdrențe, proaste, idioate, nenorocite” pentru că nu îi lași pe aparținători lângă patul pacientului, că nu poți să le dai informații imediat ce au intrat pacienții, că doar ai un scaner în loc de ochi, că nu le dai atâtea explicații cât ar vrea ei să audă”.
Scrisoarea integrală pe jurnalistii.ro.
