Strâmtoarea Ormuz este, astăzi, cel mai disputat punct de pe harta geopolitică a lumii. E o fâșie îngustă de apă, între Iran și Peninsula Arabică, prin care trece o parte semnificativă din petrolul mondial. Dar pentru o mână de marinari români, numele acesta înseamnă altceva: înseamnă focul, fumul și proiectilele care le-au sfâșiat nava în 1987. Și teama că nu vor mai ajunge vreodată acasă, la familiile lor. E un episod despre care România comunistă a ales să nu vorbească.
Nava Fundulea era un cargo românesc cu 30 de marinari la bord. Florentin Dacian Botta era, la momentul atacului, ofițer mecanic doi. Se afla în cabina sa când totul a început.
„În momentul în care am pus piciorul din pat jos, a început rafala de proiectile. Una dintre ele, cea care a lovit puntea de navigaţie, zona de comandă, a fost cea mai puternică. Unul dintre proiectile, cel care a intrat prin cabina şefului mecanic, a trecut prin tribord, pe hol, a intrat în cabina mea deasupra uşii şi a ieşit prin colţul ferestrei din babord”, își amintește de el.
Ca să înțelegem amploarea atacului, merită să ne oprim asupra unui singur detaliu. Adică un proiectil a trecut prin pereții navei, prin cabine, prin hol – și a ieșit pe partea cealaltă. Deci nu, nu era vorba de o greșeală, de o avarie minoră. Ci de o navă civilă ce a fost transformată, în doar câteva clipe,într-o țintă de război.
Vasile Spiță, alt supraviețuitor, își amintește ce l-a marcat: „Bucătarul făcea mâncare. I-a trecut ghiuleaua prin oala cu ciorbă”.
Manuel Nistorescu descrie haosul care a urmat: „M-am trezit în fum. Erau țipete, panică”.
Cele mai grave distrugeri s-au produs pe puntea de navigație, acolo unde se afla și comandantul navei. Explozia unui proiectil l-a rănit grav. Împreună cu alți doi marinari, a fost evacuat cu elicopterul. Comandantul a murit ulterior într-un spital din România.
Ce căuta Fundulea în Strâmtoarea Ormuz?
Pentru a înțelege ce s-a întâmplat atunci, trebuie să ne întoarcem puțin în timp. În 1980, Iranul și Irakul erau în plin război, iar strâmtoarea Ormuz era o zonă extrem de periculoasă, astfel că navele comerciale care o tranzitau se deplasau în convoi, escortate de nave militare.
Florentin Dacian Botta reconstituie traseul.
„Oficial, noi am încărcat din Galaţi cherestea şi am completat contractul de marfă cu cherestea în portul Constanţa. Marfa a fost descărcată la Cairo, iar nava a fost apoi direcţionată în Italia, unde a încărcat bolovani şi praf de marmură, cu destinaţia Kuweit. Urma să tranziteze Strâmtoarea Ormuz. Şi acum aproape 40 de ani zona era în conflict. Iranul şi Irakul erau în război din 1980. Una dintre speculaţiile de la acea vreme a fost că nava transporta armament pentru Kuweit, care era de partea irakiană”, spune acesta.
Cu alte cuvinte, exista suspiciunea – niciodată confirmată oficial – că sub cheresteaua și marmura din documente se afla, de fapt, armament destinat Kuweitului, aliat al Irakului în conflictul cu Iranul.
„A existat şi există teoria, cumva nedovedită, cum că noi am fi cărat armament. Poate da, poate nu. Nu ştiu”, recunoaște Botta.
De ce tocmai Fundulea?
Vasile Spiță nu are nici acum, după aproape patru decenii, răspuns la întrebarea aceasta.
„Se mergea în convoi. Noi eram la coada convoiului. Şi erau nave militare care escortau. Nu ştiu cum de ne-au ciugulit pe noi”, spune el.
Pentru că, într-un convoi protejat de nave de război, o navă civilă de la coadă – sub pavilion românesc – a fost atacată cu rachete. În timp ce România era, la acea vreme, în relații considerate excelente cu toate statele din Orientul Mijlociu. Mai mult, chiar în momentul atacului, Nicolae Ceaușescu se afla într-o vizită oficială în Egipt.
„Pentru mine asta a fost surpriza. Că cineva poate să tragă într-o navă care arborase pavilionul românesc”, explică Florentin Dacian Botta.
Nava Fundulea a ars ca o torță. Iar cei care au supraviețuit nu pot spune, nici astăzi, cu certitudine cine a tras.
„Nu pot să bag mâna în foc să spun da, au fost iranieni”, spune Manuel Nistorescu.
Mai apoi, incidentul a fost interpretat de unii analiști drept un posibil avertisment politic în contextul războiului Iran-Irak. Dar publicul larg nu a aflat nimic. Regimul comunist a acoperit totul, așa cum era obiceiul vremurilor.
Aproape 40 de ani mai târziu, Strâmtoarea Ormuz este din nou în centrul tensiunilor internaționale. Iar marinarii de pe Fundulea încă nu și-au primit răspunsurile.
Ştiri video recomandate
