În 2022, când Eileen Lavine avea 97 de ani, și-a scris povestea vieții. A intitulat-o „A Medley of Extemporanea” (n.r. „Un amestec de improvizații”), inspirându-se dintr-un vers al unui poem sarcastic despre imprevizibilitatea vieții. Titlul i se potrivește de minune, deoarece puține lucruri din viața lui Lavine au urmat tiparele obișnuite. „Acesta este amestecul meu”, scrie ea în primele pagini ale cărții.
La doar 16 ani, născută și crescută în New York, absolvise deja liceul și plecase la facultate în Wisconsin, cu ani înaintea colegilor săi de generație.
La universitate a fost reporter la publicația Daily Cardinal și a devenit prima femeie care a ocupat pentru un mandat complet funcția de redactor-șef.
După terminarea studiilor universitare, și-a obținut masteratul la Școala de Jurnalism a Universității Columbia. O excursie spontană de șase săptămâni la Paris s-a transformat într-un an petrecut în Franța. Apoi și-a continuat călătoriile în Jamaica, Haiti și Republica Dominicană.
Jurnalistă și astăzi, Lavine a scris pentru publicații din Massachusetts, a lucrat la The New York Times și în domeniul relațiilor publice, a redactat scenarii radio și a fost editor al revistei Better Times.
La 32 de ani, după ce s-a mutat în primul său apartament - un demisol din Greenwich Village - și-a cunoscut viitorul soț, Richard, avocat, muzician și, după cum îl descrie ea pentru TODAY.com, „un om extraordinar din toate punctele de vedere”. Împreună au avut doi copii, Amy și Michael.
Astăzi, la 101 ani și jumătate, Lavine duce în continuare o viață activă, chiar dacă într-un ritm ceva mai lent. Ea a împărtășit pentru publicația citată câteva dintre principiile care, în opinia sa, au contribuit la longevitatea ei.
Exersează-ți mintea
Lavine ține să precizeze din capul locului că folosește un cadru pentru mers, nu mai înoată și doar ocazional face câte o plimbare în jurul blocului. Însă, spune ea, adevărata ei forță este mintea.
„Nu sunt o sportivă”, spune Lavine. „Eu am totul aici sus”, adaugă, arătând spre cap.
„Sunt oameni aici (în complexul de locuințe asistate unde trăiește) care uită ce au mâncat la micul dejun”, spune ea. În schimb, memoria ei păstrează cu ușurință nume și detalii, iar ea are grijă să-și mențină mintea permanent activă.
În fiecare dimineață, în apartamentul în care locuiește singură, Lavine își pregătește micul dejun: cereale, suc de portocale, pâine cu cremă de brânză și gem, plus o ceașcă de cafea.
Apoi citește edițiile zilei din The New York Times și The Washington Post, pe care le primește acasă în fiecare zi. După aceea parcurge numărul săptămânal al revistei The New Yorker.
Rezolvă rebusul înainte de a trece la căsuța de e-mail, unde o așteaptă newsletterele la care este abonată pe Substack. Într-o altă filă din browser sunt cele mai recente materiale publicate de ProPublica, Columbia Journalism Review și The Hill.
Din când în când participă la conferințe pe Zoom sau urmărește online spectacolele de cabaret susținute de fiul ei, care a moștenit pasiunea mamei sale pentru teatrul muzical.
Seara își rezervă timp pentru televizor — mai exact pentru emisiunile-concurs. Urmărește „25 Words or Less” și „Jeopardy!”, acesta din urmă fiind de multă vreme o tradiție de familie.
Contribuie cu ceva valoros
Mama lui Lavine a învățat-o să-și păstreze optimismul, „să privească întotdeauna partea bună a lucrurilor și să simtă cu adevărat că aduci o contribuție”, povestește ea.
Își amintește de o idee care i-a venit în 1962. Observând că prietenii îi cereau frecvent să le editeze și să le corecteze textele, ea și încă șapte persoane au investit câte 50 de dolari pentru a înființa o companie numită Information Services.
„Ne-am pus serviciile la dispoziția altora! Eram scriitori, editori, dezvoltatori de programe”, spune Lavine.
„Multe organizații nonprofit, în special din domeniul educației, medicinei și sănătății, nu își permiteau să angajeze permanent un editor sau un redactor. Așa că apelau la noi pentru a redacta publicații, studii și pentru tot felul de activități editoriale.”
Lavine a lucrat pentru societăți de anatomie patologică, pentru Institutul Național al Cancerului, pentru Departamentul Educației și pentru multe alte organizații. Compania nu mai există, însă ea nu s-a oprit din muncă.
În fiecare miercuri, Lavine participă online la ședințele de redacție pentru activitatea sa la Moment, o publicație dedicată vieții evreiești, cofondată parțial de laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel. Ea ocupă funcția de redactor senior aici încă din 2008.
În prezent, se ocupă de revizuirea și corectarea articolelor originale, eliminând greșelile de tipar și alte erori.
Păstrează legătura cu comunitatea
„Continui să citesc povești despre văduve și singurătate”, scrie Lavine în memoriile sale. „Dar cred că, pentru că încă mă bucur de atât de multe lucruri și am mereu ceva care mă ține ocupată, nu m-am simțit niciodată cu adevărat singură!”
Ea și soțul ei obișnuiau să joace bridge împreună cu prietenii. După moartea lui, în 2014, Lavine a păstrat această tradiție.
„Vecinii vin la mine în apartament și jucăm în cel de-al doilea dormitor”, scrie ea.
Joia seara joacă poker. Iar când copiii ei vin în vizită după-amiaza, urmăresc împreună cel mai nou serial britanic cu spioni disponibil pe platformele de streaming - bineînțeles, după „Jeopardy!”.
Fiica lui Lavine spune că prietenii mamei sale provin din generații diferite. Membrii familiei o vizitează frecvent și, spune ea, „acest lucru o menține extrem de ageră”. Iar cu cei care nu pot veni personal ține legătura prin e-mail.
La finalul epilogului cărții sale, Lavine scrie:
„A fost extraordinar să privesc înapoi la tot ce am trăit.”