Legenda care se întoarce după 4.000 de ani. Un oraș din Puglia își plătește datoria față de delfinul care i-a salvat întemeietorul

Legenda greacă spune povestea lui Taras, fiul lui Poseidon, a cărui corabie s-a scufundat în timp ce naviga între Italia și Grecia. Tatăl său, zeul mării, a trimis un delfin să-l salveze. Călărind acest animal, Taras a ajuns la țărmul peninsulei ionice. Ajuns în siguranță pe uscat, Taras a întemeiat un oraș. Ignorând rolul salvatorului său acvatic, a dat orașului propriul său nume, notează CNN.

După aproximativ 4.000 de ani, Taras a devenit Taranto, al doilea oraș ca mărime din regiunea Puglia, din sudul Italiei. Deși a renunțat la numele fondatorului său legendar, legătura orașului Taranto cu delfinul a rămas puternică.

De la monede locale antice, statui și figurine până la stema orașului și emblema echipei sale profesioniste de fotbal, nobilul delfin este prezent peste tot, adesea avându-l pe Taras în spinare. Astăzi, o nouă legătură cu una dintre cele mai îndrăgite creaturi ale oceanului conturează o poveste plină de speranță pentru Taranto, dar și un viitor nou pentru delfinii aflați în prezent în captivitate.

O varietate de specii de delfini, inclusiv delfinul cu bot gros (afalinul), delfinul cu bot alungit (spinner) și delfinul vărgat, numărând mii de exemplare, prosperă în apele calde ale Golfului Taranto, acea porțiune a Mării Ionice situată în dreptul „instepului” cizmei italiene.

Dacă stai pe zidurile din Città Vecchia (orașul vechi) din Taranto, poți vedea adesea delfini sărind din valurile aflate în depărtare.

În fiecare an, mii de vizitatori ai orașului Taranto profită de ocazie pentru a observa de aproape aceste animale sociabile, în cadrul unor excursii organizate de o zi.

Primul sanctuar marin pentru delfinii proveniți din captivitate

Acum, grație unui proiect inovator, acestor delfini sălbatici li se vor alătura în curând alții, care poate nu au cunoscut niciodată libertatea oceanului, în cadrul noului San Paolo Dolphin Refuge, primul sanctuar marin din Europa destinat delfinilor proveniți din captivitate.

Biologul marin Carmelo Fanizza poartă un tricou albastru inscripționat cu logo-ul asociației Jonian Dolphin Conservation (JDC), el este fondatorul acestei organizații, care joacă un rol central în eforturile de conservare a delfinilor din Taranto.

Pielea sa poartă urma bronzului specific celor care și-au petrecut viața pe mare, sub soarele regiunii Puglia, iar ochii îi strălucesc de entuziasm la gândul a ceea ce va reprezenta încununarea unei munci de aproape un deceniu.

Aflat la bordul unei ambarcațiuni semirigide (RIB) albe, care plutește lângă insula San Paolo, Fanizza arată cu mândrie spre o serie de cuburi modulare alb-albastre, dispuse în pătrate ordonate pe suprafața apei ușor ondulate.

„Avem o suprafață de șapte hectare”, spune Fanizza, indicând patru geamanduri galbene care marchează limitele perimetrului. „Geamandurile sunt dispozitive de monitorizare... colectăm informații despre calitatea apei și a aerului. De asemenea, avem un hidrofon pentru măsurarea zgomotului acustic din apă. Toate aceste date ajung în camera de comandă de la sediul nostru.”

Zona este dotată și cu camere subacvatice și un sistem bazat pe inteligență artificială, care monitorizează datele și poate genera alerte pentru biologii aflați la bază, în cazul apariției unor nereguli în mediul înconjurător.

Delfinii sunt aduşi din acvarii

Există o unitate plutitoare prevăzută cu spații pentru depozitarea și prepararea hranei, unde personalul va lucra și va dormi – precum și o platformă specială unde medicii veterinari vor putea îngriji animalele.

Delfinii pe care sanctuarul urmează să îi găzduiască sunt ținuți în prezent în acvarii, în special în Franța, unde o nouă lege – ce va intra în vigoare în decembrie 2026 – a interzis spectacolele care implică cetacee, precum delfinii și balenele.

Deși militanții pentru conservarea naturii și grupurile pentru drepturile animalelor au salutat această interdicție, închiderea parcurilor marine a creat o nouă problemă: ce se va întâmpla cu animalele rămase fără adăpost.

„Guvernul francez a făcut un pas foarte important, întrucât a închis unitățile respective sau a facilitat închiderea unor astfel de structuri”, afirmă Fanizza. „Însă problema este că nimeni nu are în vedere o soluție; căci, dacă închizi o unitate, trebuie să ai o soluție pentru animalele care se află în acea incintă.”

După o perioadă atât de lungă de captivitate, eliberarea animalelor în mediul sălbatic nu este o opțiune. „Este adevărat că nu poți lua un animal care și-a petrecut viața într-un bazin de beton și să-l pui în largul mării”, declară Fanizza pentru CNN.

„Așadar, dorim acum să creăm un model care să găzduiască animalele provenite din aceste structuri, fie că sunt deja închise, fie că urmează să fie închise în viitor. Căutăm o soluție, una etică, o soluție care să asigure bunăstarea animalelor.”

Luna aceasta, echipa lui Fanizza a primit autorizațiile finale pentru finalizarea refugiului. Acesta va găzdui inițial doar câțiva delfini, în timp ce JDC explorează opțiunile pentru noul său sanctuar.

„Nu ne propunem să găzduim un număr mare de delfini aici”, spune el. „Este un proiect-pilot, așa că vrem să găzduim un grup restrâns, o mică familie”, pentru a descoperi „modul corect de a îngriji aceste animale într-un astfel de centru.”

"Știință cetățenească"

"Este un loc fantastic pentru a găzdui delfini, deoarece mulți dintre ei sunt ținuți în prezent în bazine de beton și nu interacționează cu viața marină. Aici au la dispoziție mult pește și intră frecvent în contact cu fundul mării; așadar, revenirea într-un mediu natural este un aspect extrem de important pentru aceste animale”, afirmă el.

Relația JDC cu delfinii din zona Taranto a început în 2009, odată cu înființarea organizației, care și-a propus protejarea cetaceelor ​​și conservarea mediului marin local. Aceasta organizează excursii pe mare destinate persoanelor de toate vârstele, integrând în programul acestora o puternică componentă educativă și științifică.

„Proiectul nostru este unul de știință cetățenească”, explică Fanizza. „Folosim resursele oferite de persoanele care se îmbarcă alături de noi pentru a finanța activitatea de cercetare.”

Participanții sunt invitați să devină „cercetători pentru o zi”, sprijinind echipa JDC în activitatea sa prin înregistrarea observațiilor și participarea la alte acțiuni științifice, în timp ce membrii pot lua parte și la diverse evenimente și ateliere. În prezent, asociația numără peste 6.000 de membri activi.

Totuși, San Paolo Dolphin Refuge în sine nu va fi deschis publicului. În schimb, vizitatorii sediului JDC — cunoscut sub numele de Kètos (Centrul Euro-Mediteranean pentru Mare și Cetacee) și situat în Città Vecchia din Taranto — vor găsi un centru de observare dotat cu tehnologie de ultimă generație.

Un oraș în schimbare

Situat într-un palat impunător care a găzduit cândva o facultate a Universității din Bari (chiar Fanizza a studiat biologia marină în aceeași clădire), centrul Kètos oferă o priveliște spre portul antic. Se amenajează o sală de observație spațioasă, dotată cu ecrane gigantice și alte echipamente de monitorizare, de unde delfinii din cadrul sanctuarului vor putea fi observați și studiați atât de cercetători, cât și de vizitatori.

Ketos găzduiește, de asemenea, o bibliotecă, laboratoare și chiar un frigider uriaș, destinat păstrării peștelui necesar hrănirii delfinilor din cadrul sanctuarului – animale despre care se estimează că nu se vor putea descurca singure după atâția ani de captivitate.

În ultimii ani, orașul Taranto a depus eforturi susținute pentru a scăpa de imaginea asociată cu industria grea – în special cu combinatul siderurgic Ilva, care a definit orașul timp de câteva decenii. Activitatea uzinei Ilva a fost redusă semnificativ, iar compania a fost obligată să adopte măsuri de protecție a mediului mult mai stricte; în paralel, Taranto a devenit o destinație pentru navele de croazieră și derulează o serie de proiecte majore de regenerare urbană, menite să contribuie la redefinirea imaginii sale.

Un vis cu delfini

Cu toate acestea, au existat îngrijorări că activitatea industrială din zona Taranto ar putea avea un impact negativ asupra habitatului delfinilor. Fanizza afirmă că acest aspect a fost studiat cu minuțiozitate, atât înainte, cât și după alegerea amplasamentului pentru rezervație.

„În 2018, am început monitorizarea mediului în zonă”, explică el. Ulterior, împreună cu echipa sa, a petrecut cinci ani studiind apa mării, fundul marin, aerul și nisipul.

„Suntem convinși că marile industrii nu au nicio influență asupra zonei. De asemenea, dispunem de un sistem de monitorizare în timp real, activ 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, care ne transmite datele... suntem siguri că nu vor exista probleme în ceea ce privește siguranța și sănătatea animalelor.”

După atâția ani de muncă și cu totul aproape pregătit pentru primirea primilor delfini, Fanizza recunoaște că încă visează la primul delfin care va ajunge la Sanctuar.

„Uneori visez un delfin bătrân care înoată într-un bazin de beton”, spune Fanizza, zâmbind.

„Acest delfin a fost capturat în largul mării acum mulți ani și mi-ar plăcea să știu ce simte atunci când îl vom putea lua și plasa în mare, în sanctuarul nostru, Sanctuarul pentru Delfini San Paolo, unde va putea atinge fundul apei, va putea atinge nisipul și va putea auzi sunetul mării.

Este un lucru extraordinar. Este un moment extrem de emoționant pentru noi. Acesta este visul nostru.”