O analiză recentă a mostrelor de sol lunar aduse de misiunea chineză Chang’e-6 a scos la iveală un fenomen care contrazice decenii de teorii științifice: prezența unor cristale minuscule de oxizi de fier – practic, „rugină” – pe suprafața Lunii, scrie Interesting Engineering.
Cercetătorii chinezi au identificat în probele colectate particule de hematit și maghemit, două forme de oxid de fier, descoperirea fiind publicată în revista Science Advances. Echipa, formată din specialiști ai Universității Shandong, Institutului de Geochimie al Academiei Chineze de Științe și Universității Yunnan, susține că aceste minerale ar putea rescrie ceea ce știam până acum despre chimia suprafeței lunare.
Descoperire care contrazice teoriile vechi de peste 50 de ani
Timp de decenii, oamenii de știință au fost convinși că Luna nu oferă condițiile necesare oxidării fierului: nu are oxigen, apă sau atmosferă care să faciliteze formarea ruginii. Chiar dacă misiunile Apollo au găsit urme de materiale ferice, acestea au fost considerate contaminări produse pe Pământ.
Această opinie a început însă să fie pusă sub semnul întrebării în ultimii ani, după ce hărțile spectrale realizate de Moon Mineralogy Mapper în 2020 au detectat prezența extinsă a hematitului la latitudini înalte. Ulterior, analizele detaliate ale probelor Chang’e-5 din 2022 au identificat nanostructuri de magnetit – un alt indiciu al existenței proceselor de oxidare.
Probele Chang’e-6 arată că ruginirea este un proces natural pe Lună
Studiind mostrele recuperate în iunie anul trecut, cercetătorii chinezi au confirmat pentru prima dată prezența granulelor de hematit la scară microscopică, integrate natural în solul lunar. Acest lucru sugerează că oxidarea fierului nu este accidentală și nici cauzată de contaminare, ci reprezintă un proces geologic intrinsec.
Analiza arată că oxizii de fier se regăsesc în special în brecii – roci formate în urma impacturilor violente produse de meteoriți – în timp ce fragmentele intacte de roci vulcanice nu prezintă astfel de minerale. Concluzia cercetătorilor: coliziunile uriașe, precum cele care au format bazinul South Pole–Aitken și craterul Apollo, au generat condițiile extreme necesare oxidării fierului.
Locul de aterizare al misiunii Chang’e-6, situat chiar în bazinul South Pole–Aitken, este unul dintre cele mai vechi și mai mari cratere de impact din sistemul solar. A fost, de-a lungul miliardelor de ani, scena unor coliziuni masive care ar fi putut produce temperaturi și presiuni capabile să declanșeze procese de oxidare până acum necunoscute.