Poate eclipsa de soare din 12 august să îți strice telefonul? Sfaturi dacă vrei să faci fotografii în siguranță
Publicat acum 2 ore si 52 minute
NASA a dat undă verde uneia dintre cele mai ambițioase misiuni spațiale concepute până acum: trimiterea unei drone alimentate cu energie nucleară pe Titan, cea mai mare lună a lui Saturn. Vehiculul, numit Dragonfly, va avea dimensiunile unui autoturism și va explora din aer o lume unică în Sistemul Solar, unde există ploi, râuri și mări, nu de apă, ci de metan și etan, potrivit Space Daily.
Scopul misiunii nu este căutarea unor forme de viață extraterestră, ci identificarea compușilor chimici care ar fi putut sta la baza apariției vieții pe Pământ.
De ce Titan este locul ideal pentru o dronă
Pe majoritatea corpurilor cerești, un aparat de zbor ar fi greu de utilizat. Titan reprezintă însă o excepție. Atmosfera sa este mai densă decât cea a Pământului, oferind suficientă portanță, iar gravitația este de aproximativ șapte ori mai mică decât cea terestră. În aceste condiții, zborul este mult mai ușor decât pe planeta noastră.
Acesta este motivul pentru care NASA a ales o dronă în locul unui rover clasic. Dragonfly va putea parcurge zeci de kilometri dintr-un singur zbor, ajungând rapid în zone care ar fi aproape imposibil de explorat cu un vehicul pe roți.
Cum va funcționa Dragonfly
Aparatul are opt rotoare și seamănă mai degrabă cu o dronă uriașă decât cu un rover. Din cauza distanței foarte mari față de Soare, lumina care ajunge pe Titan este prea slabă pentru alimentarea cu panouri solare, astfel că vehiculul va utiliza un generator nuclear similar celor care au asigurat energia sondelor Voyager și altor misiuni spațiale de lungă durată.
Conform planului actual al NASA, lansarea este programată pentru 2028, iar sosirea pe Titan ar urma să aibă loc în 2034. După aterizare, Dragonfly ar trebui să funcționeze aproximativ trei ani, efectuând câte un zbor la fiecare zi titaniană, care durează aproape 16 zile terestre.
O lume cum nu mai există alta
Titan este unul dintre cele mai neobișnuite corpuri cerești cunoscute. Temperatura la suprafață ajunge la aproximativ minus 179 de grade Celsius, iar atmosfera este alcătuită în principal din azot, asemănător celei terestre.
Este însă singurul loc din Sistemul Solar, în afară de Pământ, unde au fost confirmate lichide stabile la suprafață. Diferența este că râurile, lacurile și mările sale sunt formate din metan și etan lichid, nu din apă. Cea mai mare întindere de lichid, Kraken Mare, are o suprafață comparabilă cu cea a tuturor celor cinci Mari Lacuri din America de Nord la un loc.
Sub acest peisaj înghețat, roca este reprezentată de apă înghețată, atât de dură încât se comportă ca piatra.
Ce caută, de fapt, NASA
Dragonfly nu va căuta extratereștri, ci va studia procese chimice considerate asemănătoare celor care ar fi precedat apariția vieții pe Pământ.
În atmosfera lui Titan, radiația solară descompune moleculele de azot și metan, iar fragmentele rezultate se recombină în compuși organici complecși. Aceștia se depun treptat pe suprafață, transformând satelitul lui Saturn într-un adevărat laborator natural al chimiei prebiotice.
Drona va colecta și analiza probe din mai multe regiuni pentru a afla cât de complexe au devenit aceste reacții.
Un posibil ocean ascuns sub gheață
O altă ipoteză pe care oamenii de știință încearcă să o verifice este existența unui ocean de apă lichidă ascuns sub scoarța înghețată a lui Titan.
Totuși, această idee nu este confirmată. Cercetări recente coordonate de Jet Propulsion Laboratory al NASA sugerează că un astfel de ocean ar putea fi mai puțin extins și mai greu accesibil decât indicau modelele anterioare.
De ce misiunea este atât de importantă
Rezultatele nu vor veni prea curând, deoarece primele date sunt așteptate abia în a doua jumătate a anilor 2030.
Dacă totul va decurge conform planului, Dragonfly va deveni primul vehicul care va explora, timp de mai mulți ani, atmosfera altei lumi prin zboruri repetate și va explora singurul corp ceresc cunoscut, în afară de Pământ, unde există ploi, râuri și mări la suprafață, chiar dacă acestea sunt formate din hidrocarburi și nu din apă.