„Ne condamnă la foamete”. Localnicii din Jamaica nu au acces la propriile plaje. Guvernul le-a privatizat și doar turiștii își permit

O bătălie juridică uriașă are loc în Jamaica, după ce guvernul a privatizat plajele pentru a susține industria hotelieră all-inclusive în creștere a țării. Deja există zone din țară în care localnicii nu au dreptul să meargă la plajă. Doar oaspeții hotelurilor construite pe malul mării se pot bucura de litoral. Activiștii spun că măsura este „scandaloasă” și cu iz de colonialism. Mai mult, aceștia arată că mulți localnici depind de plaje pentru a-și câștiga traiul, iar decizia guvernului îi „condamnă la foamete”, relatează The Guardian. 

În fiecare an, milioane de vizitatori din toată lumea călătoresc în Jamaica ca să se bucure de plajele sale superbe, alimentând astfel o industrie turistică de miliarde de dolari. 

Dar, în ultimii ani, litoralul idilic a devenit câmp de bătălie pentru accesul localnicilor, după ce guverne consecutive au privatizat plajele pentru a susține industria hotelieră all-inclusive în creștere a țării. 

Conflictul a început cu proteste, care au degenerat rapid în ciocniri violente cu forțele de ordine. Au urmat apoi acțiuni ale activiștilor, care au dărâmat gardurile din jurul plajelor privatizate. Acum a ajuns în instanță. Miza e uriașă: plajele fie vor rămâne domeniu public, fie vor putea fi privatizate, iar accesul localnicilor poate fi restricționat. 

Plaje închise localnicilor

Cinci procese civile au fost deschise împotriva guvernului și investitorilor într-un efort de a preveni privatizarea plajelor din cele mai populare destinații turistice din Jamaica. Deja, în multe locuri localnicii nu pot merge la plajă decât dacă plătesc cazare la hotelurile din zonă.

De o parte a acestui conflict se află localnicii, pescarii, comercianții de artizanat și alți locuitori care își câștigă existența datorită mării. Aceștia susțin că restricționarea accesului la plaje este discriminatorie, le încalcă drepturile constituționale și perpetuează o „logică colonială”, potrivit căreia jamaicanii nu ar merita să se bucure și să beneficieze de propriile resurse naturale.

Activiștii contestă Legea privind controlul plajelor din 1956, adoptată pe vremea când Jamaica era încă colonie britanică. Actul normativ a transferat proprietatea asupra litoralului și fundului mării către stat, iar activiștii susțin că actualul sistem de licențiere permite companiilor private să controleze exclusiv anumite porțiuni ale coastei.

În martie 2018, premierul jamaican Andrew Holness a propus o nouă politică privind accesul și administrarea plajelor, promițând modernizarea legislației și extinderea accesului public. Totuși, organizațiile civice afirmă că documentul oferă doar drepturi limitate, condiționate de diverse restricții.

De cealaltă parte, guvernul susține că toată țara beneficiază de veniturile aduse de industria turistică, care se ridică la miliarde de dolari, și îi acuză pe activiști că distrug reputația unui sector, care reprezintă coloana vertebrală a economiei. 

Ministrul Mediului, Matthew Samuda, a declarat că, deși problema accesului la plaje trebuie analizată, guvernul este obligat să analizeze cum poate transforma resursele naturale ale Jamaicăi „într-un beneficiu economic pentru tine, pentru mine, pentru fiecare cetățean, de la cel mai sărac dintre noi la cel mai bogat”. 

Potrivit acestuia, între 112.000 și 116.000 de jamaicani lucrează direct în turism, iar alte 300.000-350.000 de persoane, peste 10% din populația țării, beneficiază indirect de această industrie.

Ministrul a mai precizat că noile proiecte de dezvoltare aprobate pe terenuri publice trebuie să prevadă coridoare de acces către mare. Activiștii spun însă că aceste măsuri depind de bunăvoința proprietarilor și nu rezolvă problema plajelor deja privatizate.

„Ne condamnă la foamete” 

În centrul luptei juridice se află organizația Jamaica Beach Birthright Environmental Movement (Jabbem).

Fondatorul acesteia, Devon Taylor, imunolog cu doctorat în biochimie, a spus că a devenit un „luptător anticolonial”. El a înființat ONG-ul „din necesitate” în 2020, după luni de proteste împotriva privatizării plajei Mammee Bay, aflată în parohia Saint Ann, o zonă turistică unde a copilărit.

Organizația crede că are legea de partea sa. Mai exact Legea privind prescripția din 1882, care protejează dreptul legal de utilizare a terenurilor sau căilor de acces folosite neîntrerupt de public timp de cel puțin 20 de ani. În opinia activiștilor, această prevedere se aplică și plajelor.

Pentru mulți membri ai organizației și ai altor grupuri civice, plajele au o valoare culturală și socială profundă. Acolo au învățat să înoate, iar pentru familiile care nu își permit vacanțe în străinătate sau cazări la hoteluri, ele reprezintă principalul loc de recreere.

Pentru comunitatea rastafariană, plajele au și o puternică semnificație spirituală, fiind locuri destinate meditației și comuniunii cu natura. De asemenea, celebra Blue Lagoon, unde izvoarele minerale se întâlnesc cu Oceanul Atlantic, este considerată un loc cu proprietăți terapeutice, mai ales pentru persoanele în vârstă.

Taylor subliniază că plajele au asigurat mijloacele de trai pentru generații întregi de pescari și reprezintă o sursă importantă de hrană pentru comunitățile locale. „Când ne împiedicați accesul la mare, practic ne condamnați la foamete”, spune el.

Carolyn Cooper, profesoară emerită la Universitatea Indiilor de Vest și consilier voluntar al Jabbem, a declarat pentru The Guardian că restricțiile impuse localnicilor sunt „scandaloase”.

„Este ca și cum acest guvern și toate guvernele care l-au precedat nu înțeleg că jamaicanii de culoare au și ei dreptul la timp liber și recreere”, afirmă ea.

Activiștii spun că nu sunt împotriva turismului. Ei dau exemplul altor state din Caraibe, precum Sfânta Lucia, unde toate plajele trebuie să rămână accesibile publicului, iar turismul continuă să prospere.

În opinia lor, legislația actuală distruge litoralul, îi împiedică pe localnici să se bucure de propriile plaje și favorizează doar un număr restrâns de investitori, în timp ce profiturile marilor hoteluri ajung fie la elitele locale, fie sunt transferate din Jamaica proprietarilor străini.

Deși procesele ar putea dura ani de zile, iar unele termene au fost deja amânate, cu costuri mari pentru reclamanți, Devon Taylor spune că activiștii nu vor renunța. „Avem dovezi copleșitoare și nimic nu poate învinge acest caz. Vom continua. Avem răbdare și vom câștiga”, afirmă el.