Datoria națională a Statelor Unite a atins un prag periculos, ajungând la 38 de trilioane de dolari, adică 100% din Produsul Intern Brut (PIB) și plasând țara pe o traiectorie care ar putea declanșa șase tipuri distincte de crize fiscale, potrivit unui nou avertisment sumbru emis joi de Comitetul pentru un Buget Federal Responsabil (Committee for a Responsible Federal Budget – CRFB).
Cu datoria națională ajunsă practic egală cu dimensiunea întregii economii americane, echivalentă cu o datorie de 229.000 de dolari pe gospodărie, cel mai recent raport al acestui organism nepartizan, intitulat „Cum ar arăta o criză fiscală?”, conturează un viitor periculos, transmite publicația Fortune.
„Dacă datoria națională continuă să crească mai rapid decât economia”, se arată în raport, „țara ar putea ajunge să se confrunte cu o criză financiară, o criză a inflației, o criză a austerității, o criză valutară, o criză de neplată (default), o criză graduală sau o combinație a acestora. Oricare dintre aceste scenarii ar provoca perturbări masive și ar reduce substanțial nivelul de trai al americanilor și al oamenilor din întreaga lume.”
Raportul avertizează că, dacă factorii de decizie nu adoptă un „pachet atent de reducere a deficitului care să stimuleze creșterea economică”, dezastrul este probabil. „Statele Unite sunt profund îndatorate, iar finanțele lor se află pe o traiectorie nesustenabilă pe termen lung”, concluzionează raportul. Deși este „imposibil” de știut când va lovi dezastrul, „o anumită formă de criză este aproape inevitabilă” fără o schimbare de direcție, afirmă CRFB.
„Criza austerității”: colaps economic istoric
Printre cele mai alarmante scenarii prezentate se numără „criza austerității”. În acest posibil viitor, pierderea încrederii piețelor ar forța legiuitorii să adopte reduceri bruște și masive ale cheltuielilor sau majorări de taxe pentru a calma panica. Deși reducerea deficitului este necesară, CRFB avertizează că implementarea rapidă a unor astfel de măsuri de austeritate într-o economie slabă ar putea declanșa cea mai gravă contracție economică din aproape un secol.
Raportul estimează că o contracție fiscală echivalentă cu 5% din PIB ar putea transforma o creștere modestă într-o scădere economică de 3%. Aceasta ar reprezenta o recesiune mai profundă decât oricare din perioada postbelică, SUA neînregistrând o scădere anuală a producției mai mare de 2% din 1950 încoace. Un astfel de scenariu ar duce probabil la creșterea accentuată a șomajului și la înmulțirea falimentelor, creând o depresiune auto-alimentată.
Ca exemplu al unei astfel de crize a austerității, CRFB indică Grecia din anii 2010, în timpul Marii Recesiuni, când slăbiciunea economică a dus la o „creștere nesustenabilă” a împrumuturilor și a randamentelor obligațiunilor, forțând adoptarea unor măsuri dure de austeritate care au devastat economia și au împins șomajul la niveluri record.
Portugalia și Spania au avut crize similare, dar mai puțin severe. Yanis Varoufakis, fost ministru grec de finanțe, care s-a opus acestor măsuri și a demisionat în semn de protest, a declarat pentru Fortune în februarie 2024 că economia modernă suferă mutații ciudate într-o lume cu cerere agregată scăzută, avertizând asupra unei „societăți depresive” și chiar a apariției „tehno-feudalismului”.
Scenarii de criză: încă cinci rezultate posibile
Dincolo de austeritatea forțată, organismul de supraveghere a identificat alte cinci scenarii de criză:
1. Criza financiară:
Dacă investitorii își pierd încrederea în piața titlurilor de stat americane, ratele dobânzilor ar putea crește necontrolat. Acest lucru ar devaloriza obligațiunile existente și ar putea declanșa eșecuri în lanț în rândul băncilor și instituțiilor financiare.
Raportul citează prăbușirea Silicon Valley Bank din 2023 drept o previzualizare „la scară mică” a modului în care creșterile rapide ale dobânzilor pot destabiliza sectorul bancar.
Mai amplu, este menționat anul 2007 ca exemplu clasic de criză financiară, declanșată de prăbușirea valorii titlurilor garantate cu ipoteci subprime, care a dus la Criza Financiară Globală: sute de instituții financiare s-au închis, valorile locuințelor au scăzut cu un sfert, producția economică s-a contractat cu 4%, șomajul a urcat la 10%, iar economia a avut nevoie de ani pentru a se redresa.
„Iresponsabilitatea fiscală a contribuit la crize financiare de mai multe ori în lume, inclusiv în Argentina în 1998, Grecia și alte țări europene în jurul anului 2009 și Brazilia în 2016”, notează CRFB, avertizând că, deși piețele par capabile să suporte nivelul actual al datoriei SUA, acestea sunt rareori previzibile, iar încrederea investitorilor se poate schimba rapid.
2. Criza inflației:
Pentru a evita un default sau falimente bancare, Rezerva Federală ar putea fi presată să „monetizeze” datoria — adică să tipărească bani pentru a cumpăra obligațiuni de stat. Acest lucru ar putea declanșa o inflație galopantă, erodând economiile și puterea de cumpărare, similar crizelor istorice din Argentina sau Republica de la Weimar.
Miliardarul și managerul de fonduri speculative Ray Dalio avertizează constant asupra riscurilor monetizării datoriei SUA, inclusiv într-o discuție recentă cu Fortune de la Davos, Elveția. Dalio, un critic vocal al creșterii rapide a datoriei naționale, a declarat că situația este atât de gravă încât asistăm la „prăbușirea ordinii monetare”, punând întrebarea sumbră: „Tipărești bani sau lași să se producă o criză a datoriei?”
3. Criza valutară:
Politici fiscale imprudente ar putea duce la o depreciere bruscă a dolarului american, subminând statutul său de principală monedă de rezervă la nivel mondial. Un dolar slăbit ar reduce puterea geopolitică a SUA și ar face importurile mult mai scumpe.
4. Criza de neplată (default):
Deși considerată „foarte puțin probabilă”, incapacitatea de a plăti dobânzile sau principalul pentru aproximativ 31 de trilioane de dolari din datoria deținută de public ar fi „catastrofală”. Un default ar îngheța piețele globale de credit, ar prăbuși bursele și ar împinge probabil lumea într-o recesiune profundă.
De-a lungul istoriei, numeroase țări au intrat în incapacitate de plată, inclusiv Mexic, Brazilia, Peru și Argentina în America Latină, precum și Rusia la sfârșitul anilor ’90.
Argentina se confruntă încă cu urmările defaultului său, după ce a contractat o linie de credit controversată de 20 de miliarde de dolari de la SUA în 2025, pe care însă a rambursat-o integral ulterior, potrivit secretarului Trezoreriei, Scott Bessent.
5. Criza graduală:
Poate cel mai perfid scenariu este declinul lent, fără un eveniment acut. În acest caz, datoria ridicată descurajează investițiile și încetinește creșterea economică pe parcursul deceniilor. Modelele Biroului Bugetar al Congresului (CBO) sugerează că această traiectorie ar putea lăsa venitul real pe cap de locuitor cu 8% mai mic în 2050 decât ar fi în mod normal.
Japonia este exemplul clasic al unei crize graduale: CRFB notează că aceasta a menținut niveluri extrem de ridicate ale datoriei timp de decenii, evitând o criză acută, dar cu un PIB real care a crescut cu doar 10% (0,5% pe an) în ultimele două decenii.
Strategul global al Société Générale, Albert Edwards, un autodeclarat „pesimist permanent”, promovează de mult teoria „Epocii de Gheață” a piețelor financiare, conform căreia toate țările dezvoltate vor avea o soartă similară cu cea a Japoniei.
Edwards a declarat pentru Fortune, în noiembrie 2025, că această teorie a fost valabilă până acum 25 de ani, când bula dotcom s-a spart, moment în care „relația s-a rupt” între economie și prețurile activelor, deoarece Rezerva Federală a început să „arunce cu bani” în economie prin relaxare cantitativă. Exact această perioadă de 25 de ani este cea despre care CRFB avertizează că pregătește terenul pentru o criză inevitabilă de un fel sau altul.
CRFB observă că economii vest-europene precum Franța și Regatul Unit prezintă semne ale unei crize graduale, cu creștere lentă și politici fiscale rigide, determinate parțial de costurile ridicate ale împrumuturilor.
Factori declanșatori și semnale de avertizare
Raportul subliniază că o criză nu necesită un singur „punct de cotitură”, ci poate fi declanșată de diverși factori, inclusiv o recesiune, o licitație de titluri de stat nereușită — în care cererea pentru datoria SUA scade — sau depășirea plafonului datoriei.
Avertismentul vine într-un context de deteriorare a situației fiscale. Costurile dobânzilor la datorie au crescut la aproximativ 1 trilion de dolari anul trecut, consumând aproape 18% din veniturile federale — o pondere apropiată de un record și comparabilă cu întregul buget Medicare.
„Cu datoria la 100% din PIB”, susține raportul, „SUA au mai puțin spațiu fiscal decât oricând în istorie în cazul unui nou război, pandemii sau recesiuni.”