„O Meloni de stânga”. O fostă campioană olimpică la aruncarea cu ciocanul e star politic în Italia și posibil viitoare șefă a opoziției

Stânga politică fragmentată din Italia pare să aibă un nou lider – o femeie care devine cu pași repezi o rivală a Giorgiei Meloni, relatează Politico. Silvia Salis este o fostă sportivă olimpică, acum primăriță a orașului Genova, iar de la începutul acestei luni a intrat în atenția națională pentru că a organizat o mare petrecere tehno în Piazza Matteotti. Imaginile cu ea pe post de DJ s-au răspândit ca focul pe rețelele sociale.

Imaginea este cât se poate de contrastantă cu cea a Giorgiei Meloni, al cărei prim act ca șefă a guvernului italian a fost să reprime petrecerile rave ilegale.

Momentul în care ea devine o imagine pe scena politică italiană a fost bine ales – Giorgia Meloni tocmai ce a primit o lovitură majoră din partea electoratului – referendumul ei pe tema justiției a fost respins, iar partidele de opoziție au primit practic o gură de aer.

Brusc, opoziția pare inclusiv să creadă că are șanse să câștige următoarele alegeri parlamentare. În Italia, următoarele alegeri trebuie organizate până la sfârșitul anului viitor, cel mai devreme.

Stânga politică italiană are nevoie și de un candidat viabil, însă. Salis, în vârstă de 40 de ani, nu pare încă dispusă să se arunce în arenă.

Într-o declarație pentru La Stampa, la începutul lui martie, ea a spus că e interesată de o carieră politică la nivel național, dar a rămas în mare parte reticentă să-și anunțe planurile.

Într-un interviu recent, ea a spus că urmăritorii săi de pe rețelele sociale o tot presează să-și facă intrarea în politica națională.

Pentru moment, însă, pare că doar se pregătește.

„Genovezii m-au votat să fiu primăriță și se așteaptă de la mine să-mi fac treaba”, a declarat ea pentru Politico.

În ascensiune

În ciuda reticenței ei, Salis deja are momentum politic în spate. Un sondaj recent al Noto a arătat că un ipotetic partid condus de ea ar obține în jur de 6,5% la nivel național. Asta este ceva remarcabil, având în vedere că nici măcar nu are o formațiune în spate și nici nu și-a declarat vreo intenție de candidatură.

Cu sprijinul unui astfel de partid, opoziția ar reuși și ea să obțină în jur de 45,5% în sondaje, la puțin peste un procent de scorul coaliției lui Meloni (46,8%).

Presa de dreapta a început deja atacurile zilnice la adresa ei, de asemenea – un indiciu ferm că actualul establishment politic de la Roma este iritat de prezența ei pe scena politică.

Pentru moment, principalii lideri ai opoziției sunt Elly Schlein, șefa formațiunii italiene tradiționale de stânga – Partidul Democrat – și fostul prim-ministru Giuseppe Conte, lider al M5S, o mișcare populistă anti-sistem care s-a moderat între timp.

Salis spune că nici nu intenționează să participe la alegeri preliminare pentru a fi candidata opoziției, ceea ce a alimentat speculațiile că intenționează să intre în cursă pe ultima sută de metri.

Ea spune că nu ar trebuie făcute alegeri preliminare și că liderul opoziției ar trebui să fie stabilit printr-un acord între partide.

În interviul ei pentru Politico, Salis a dat de înțeles că se consideră potrivită să unească stânga italiană. Când și-a obținut mandatul la Genova, Salis a candidat din postura de moderată – obținând voturi și de la stânga și de la centrul spectrului politic.

„Ca atletă, ca să pot să câștiga orice concurs – fie că e vorba de regional, național sau olimpic – a fost nevoie de sacrificii. La fel e și în politică. Ca să câștigi, trebuie să rămâi unit, iar asta înseamnă compromisuri”. Salis este fostă sportivă de performanță – aruncătoare cu ciocanul la Jocurile Olimpice.

Ea insistă că lipsa unității este singurul lucru care oprește stânga din a câștiga din nou alegeri și a-i face o opoziție clară lui Meloni – „nu e o problemă de lider, e o problemă de prezentare, de a ne arăta uniți, cu un mesaj clar că suntem o forță progresistă pregătită să guverneze”.

La fel ca Meloni, Salis merge pe retorica „normalității” și se prezintă ca fiind un produs obișnuit al Italiei. Spune că până acum a dus o viață modestă și că tatăl ei, îngrijitor de terenuri sportive, i-a insuflat iubirea de sport.

Ca aruncătoare de ciocan, Salis a fost campioană națională de zece ori și a participal la Jocurile Olimpice de două ori. O accidentare i-a încheiat carieră cu puțin timp înainte de Jocurile de la Rio, din 2016.

Era vicepreședinta Comitetului Olimpic Italian când a fost chemată să candideze la primăria Genovei, din poziția de „candidat de compromis”.

Oportunitatea ratată a Giorgiei Meloni

Apariția sa a stârnit atât atenție, cât și ironii, criticii săi luând în derâdere imaginea ei de tip influencer. Ținutele de designer și imaginea atent construită au devenit parte a dezbaterii politice, unii ironizând ochelarii săi Bottega Veneta și pantofii Manolo Blahnik de 1.200 de euro.

„Misoginia în politică este reală”, a replicat ea, întrebată despre critici. „E o vorbă: dacă ești frumoasă, aruncă cu pietre în tine; dacă nu ești, aruncă oricum”. Femeile sunt judecate constant, psune ea - „De la profesional și competență către personal, către viața privată”.

Răspunsul mai amplu al lui Salis la discuțiile despre stilul său vestimentar este de a readuce atenția asupra substanței politice, indicând ceea ce ea consideră a fi eșecurile guvernului Meloni în domenii precum securitatea, sărăcia și sistemul de sănătate.

Și, desigur, a existat și alinierea nefericită a lui Meloni cu Donald Trump.

„Să nu uităm că l-a susținut pentru Premiul Nobel pentru Pace. Astfel de lucruri nu se vor vedea bine în timp”, a spus ea.

Salis a susținut, de asemenea, că Meloni nu a reușit să își folosească mandatul pentru a obține progrese mai ample pentru femei.

„Faptul că este prima femeie care conduce guvernul este o oportunitate ratată”, a spus ea, afirmând că unele inițiative de sprijin pentru femei au fost reduse. „Nu este suficient ca traiectoria ta personală în carieră să fie una de succes dacă nu dai un impuls real politicilor care sprijină femeile”.

Dacă ar fi ea însăși la guvernare, a insistat că ar ajuta femeile prin finanțarea serviciilor sociale, precum îngrijirea copiilor, îngrijirea vârstnicilor și sprijinul pentru familiile vulnerabile. „Când aceste servicii sunt subfinanțate, femeile sunt cele care plătesc întotdeauna prețul”, a spus ea.

Cele mai vizibile inițiative ale lui Salis ca primar au fost de orientare progresistă. Primul său gest a fost să înregistreze nașterile a 11 copii născuți în străinătate de cupluri de lesbiene, lucru blocat de predecesorul său de dreapta. Ea a deschis un birou municipal pentru drepturile LGBTQ+ și a introdus un salariu minim pentru contractele orașului. De asemenea, a susținut cauze pro-palestiniene.

Cucerirea centrului

Însă, pe fondul discuțiilor despre un posibil rol la nivel național, ea și-a mutat treptat poziționarea politică spre centru, concentrându-se pe teme principale precum sănătatea, munca, securitatea și migrația.

Stânga, a spus ea, trebuie să se concentreze pe lucruri „pragmatice, concrete”.

Într-o competiție strânsă pe partea stângă a spectrului politic, experiența politică limitată a lui Salis ar putea fi un dezavantaj, dar ea a susținut că este adaptabilă. Până la urmă, a preluat conducerea unuia dintre cele mai importante orașe ale Italiei „prin formarea unei echipe competente și învățând zi de zi, ca oricine într-un loc de muncă nou”.

Experiența, a spus ea, poate lua forme diferite. A invocat disciplina sportului de performanță și activitatea sa în sistemul olimpic italian, unde a lucrat cu ministere, parteneri internaționali și evenimente majore. „Te expune la modul în care funcționează un mecanism administrativ”, a spus ea.

Politica italiană este plină de primari care par pregătiți pentru roluri naționale, însă succesul la nivel local nu se transferă neapărat la nivel național. Nu toți sunt un Matteo Renzi, care și-a folosit funcția de primar al Florenței ca rampă de lansare pentru a deveni prim-ministru. Primărița Romei din partea Mișcării 5 Stele, Virginia Raggi, și-a văzut credibilitatea erodată de realitățile guvernării.

Stânga italiană o vede pe Salis drept o candidată cu o poveste personală convingătoare și fără bagaj politic, capabilă să reducă diviziunile și să se conecteze cu alegătorii mai tineri.

Dacă acest lucru este suficient pentru a o provoca pe Meloni sau dacă va fi doar încă un episod în ciclul politic italian al outsiderilor care apar și apoi dispar rămâne incert.

Ceea ce este clar este că Salis forțează o discuție pe care stânga nu o mai poate evita: nu doar despre cine ar trebui să conducă, ci și despre ce este dispusă să sacrifice pentru a câștiga.

„Stânga face mereu o singură greșeală, altfel ar guverna continuu”, a spus ea. „Se prezintă mereu divizată. Trebuie să te întrebi: este mai bine pentru mine să intru la guvernare sacrificând o mică parte din ideologia mea sau este mai important să rămân fidel unei poziții dure, fără compromisuri, și să pierd alegerile, contând pentru nimic în opoziție?”.