Căldura intensă a verii nu e doar un fenomen sezonier neplăcut – e letală. Căldura este principala cauză a deceselor legate de vreme în Statele Unite, iar pe măsură ce temperaturile globale continuă să crească, amenințarea pe care o reprezintă valurile de căldură extreme nu dispare. Dar numărul de pe termometru spune doar jumătate din poveste. Indicele de căldură – sau temperatura „resimțită” – combină temperatura aerului cu umiditatea pentru a măsura cât de cald simte că e cu adevărat corpul tău, scrie National Geographic.
„Va părea diferit în momentul în care ieși afară, și dacă nu ești pregătit, te poate lua cu adevărat prin surprindere”, spune Janessa Webb, meteorolog-șef la WCCB Charlotte.
Umiditatea ridicată îngreunează transpirația și capacitatea corpului de a se răcori eficient, explică Kregg Laundon, medic de urgență și șef al serviciului de urgențe la Southeast Georgia Health System.
„Pe măsură ce stresul termic se agravează, oamenii pot dezvolta deshidratare, dezechilibre electrolitice, crampe de căldură, epuizare termică și, uneori, chiar insolație”, adaugă Laundon.
Experții spun însă că bolile legate de căldură pot fi în mare măsură prevenite. Iată ce trebuie să știi despre indicele de căldură în această vară și ce poți face pentru a fi în siguranță când temperatura și umiditatea ating cote periculoase.
Ce este indicele de căldură?
Indicele de căldură măsoară umiditatea – adică acea cantitate de vapori de apă din aer – împreună cu temperatura. Zilele cu un indice de căldură ridicat seamănă cu intrarea într-o cameră cu aburi, față de căldura uscată a unei saune, explică Webb. „E acea căldură îmbâcsită”. Când afară sunt 32 de grade Celsius cu 70% umiditate, poate părea că sunt 41 de grade.
Sudul și Sud-Estul SUA se confruntă mai des cu niveluri ridicate de umiditate față de restul țării, din cauza proximității față de apele calde ale Golfului Mexic și ale Oceanului Atlantic.
Fizicianul Robert Steadman a creat indicele de căldură în 1979. În același an, Serviciul Național Meteorologic american – NWS – și-a dezvoltat propriul indice de căldură, inspirat din munca lui Steadman. NWS folosește și astăzi o versiune a acestui indice, care este în mare parte precisă, spune David Romps, profesor de fizică climatică la Universitatea din California, Berkeley.
Există însă o problemă. Steadman s-a lovit de o dificultate în calculele sale și nu a putut calcula indicele de căldură pentru temperaturi de peste 31 de grade Celsius.
Ecuațiile sale presupuneau că transpirația continuă să se acumuleze pe piele până când aerul din jur devine suprasaturat cu umiditate. Transpirația în exces se scurge însă de pe corp – ceva ce Steadman nu a luat în calcul. În plus, în anii '70 nu exista atât de multă caniculă ca astăzi, deci absența unor cifre pentru zile extrem de calde și umede nu reprezenta o problemă la fel de acută.
„Odată ce temperatura depășește intervalul definit de Robert Steadman, nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă dincolo de acel prag”, spune Yi-Chuan Lu, cercetător postdoctoral la UC Berkeley, coautor al unui studiu despre indicele de căldură alături de Romps.
Fără munca lui Steadman ca model pentru temperaturi mai ridicate, calculele alternative folosite ca substitut subestimează cu 5 până la 11 grade Celsius cât de cald se simte în realitate, spune Romps. „Doar în cazul valurilor de căldură severe valorile pe care le oferă sunt greșite, dar sunt substanțial greșite”.
Indicele lui Steadman se bazează pe circumstanțe ideale – cum simte temperatura o persoană sănătoasă aflată la umbră, îmbrăcată corespunzător și cu acces la apă din belșug.
Trebuie să regândim modul în care măsurăm indicele de căldură?
Lu și Romps au revizuit cercetarea lui Steadman și au găsit o modalitate de a extinde calculele sale pentru intervale mai ridicate de temperatură și umiditate. Când afară sunt 38 de grade Celsius cu 65% umiditate, NWS spune că se simt ca 58 de grade. Bazându-se pe indicele lui Steadman, Lu și Romps spun că se simt de fapt ca 67 de grade. Diferența vine din faptul că formula NWS nu pune același accent pe modul în care corpul uman reacționează la căldură ca munca originală a lui Steadman.
„Se dovedește că organismul uman face față bine căldurii până când nu mai face față – și când nu mai face față, lucrurile merg prost foarte repede”, spune Romps.
NWS cunoaște indicele actualizat propus de Lu și Romps și evaluează în prezent instrumentele sale de prognoză a căldurii pentru a identifica posibile îmbunătățiri. Serviciul folosește deja trei instrumente distincte pentru a evalua și comunica riscurile caniculei: indicele de căldură, temperatura globului umed – WBGT – și HeatRisk.
Actualizarea indicelui de căldură este valoroasă, dar nu este suficientă pentru a salva vieți, avertizează Tarik Benmarhnia, profesor de epidemiologie la Universitatea din California, San Diego. Comunitățile cele mai afectate de caniculă s-ar putea să nu aibă acces la aceste informații. Și chiar dacă le au, simpla cunoaștere a unui număr pe o scară nu schimbă neapărat comportamentele.
„Din nefericire, sunt atât de multe lucruri care trebuie făcute pentru a produce o schimbare reală, încât acesta este doar o parte dintr-o problemă uriașă”, spune Benmarhnia.
Ce poți face când indicele de căldură este ridicat
Laundon recomandă să bei două pahare de apă pentru fiecare băutură cu electroliți, pentru a te menține hidratat. Electroliții refac sărurile pierdute prin transpirație, fără un aport excesiv de zahăr. Recomandă, de asemenea, să te odihnești regulat la umbră sau în spații cu aer condiționat, să porți haine potrivite vremii și să eviți căldura de la prânz până spre sfârșitul după-amiezii.
„Oamenii ar trebui să verifice cum se simt vecinii în vârstă, copiii mici și oricine nu are aer condiționat”, adaugă el.
Laundon atrage atenția și că o gamă largă de medicamente – de la inhibitorii ECA, care scad tensiunea arterială până la antiinflamatoare comune precum ibuprofenul – pot reduce funcția renală și pot provoca acumularea substanțelor la niveluri toxice sau dezechilibre periculoase ale electroliților.
Crampele sunt un simptom precoce al epuizării termice. Alte semne de urmărit includ dureri de cap, amețeli, vărsături excesive și dificultăți de respirație. Insolația este mai gravă decât epuizarea termică și provoacă confuzie, convulsii sau chiar pierderea cunoștinței.
Dacă vezi pe cineva în dificultate, sună la ambulanță, aplică gheață pe cap și în zona axilelor și pune-i picioarele în apă rece cât aștepți ajutorul. Poți porni și aerul condiționat și îi poți oferi apă.
„Modul de a preveni ajungerea la urgențe este să ai un plan, pentru că oamenii au resurse diferite și nu există un plan universal valabil pentru toată lumea”, spune Laundon.
Ştiri video recomandate
