O nouă meduză, capabilă să ucidă oameni, a fost descoperită în Insula Morții
Publicat acum 7 minute
Astronomii care studiază atmosferele planetelor aflate în afara Sistemului Solar s-au lovit ani la rând de aceeași problemă: norii. Aceștia împrăștie lumina, distorsionează măsurătorile și fac extrem de dificilă analiza chimică a planetelor îndepărtate, scrie Earth.
Până acum, cercetătorii analizau atmosfera acestor lumi ca pe un singur întreg, obținând practic o medie a întregii planete. Noile observații realizate cu James Webb Space Telescope arată însă că această metodă ar fi putut produce rezultate greșite timp de mai bine de un deceniu.
Pe o planetă gigantică aflată la aproximativ 700 de ani-lumină de Pământ, astronomii au descoperit ceva neașteptat: dimineața atmosfera este acoperită de nori groși formați din minerale, în timp ce seara cerul devine aproape complet senin.
WASP-94A b face parte din categoria planetelor extrem de fierbinți
Planeta poartă numele de WASP-94A b și face parte din categoria așa-numiților „Jupiteri fierbinți”, giganți gazoși care orbitează extrem de aproape de stelele lor. Temperaturile de pe aceste lumi depășesc frecvent 1.000 de grade Fahrenheit, adică peste 540 de grade Celsius.
Mulți dintre acești giganți sunt blocați gravitațional, ceea ce înseamnă că aceeași parte a planetei este mereu orientată spre stea, în timp ce cealaltă rămâne permanent în întuneric.
Până acum, astronomii nu reușiseră să distingă separat regiunile dimineții și ale serii pe astfel de planete. Lumina stelei traversa atmosfera în timpul tranzitului și combina toate semnalele într-o singură imagine neclară.
Diferență reală între vremea de pe cele două părți ale planetei
Echipa condusă de David Sing, profesor la Johns Hopkins University, a reușit însă să observe separat cele două „margini” ale planetei în timp ce aceasta trecea prin fața stelei sale.
Partea care apare prima în fața stelei reprezintă „dimineața” planetei, unde aerul rece din zona întunecată se deplasează spre partea fierbinte. Marginea care dispare ultima corespunde „serii”.
Rezultatele i-au surprins complet pe cercetători.
„Am observat o diferență reală între vremea de pe cele două părți ale planetei, iar acest lucru schimbă complet imaginea pe care o aveam despre ea”, a declarat David Sing.
Norii descoperiți nu sunt formați din apă
Norii descoperiți pe partea de dimineață nu sunt formați din apă, ca pe Pământ. Atmosfera conține particule de silicat de magneziu, minerale similare celor întâlnite în rocile de pe suprafața Terrei, alături de fier și sulfură de magneziu.
Practic, pe această planetă se formează nori din rocă vaporizată.
Diferența de temperatură dintre cele două regiuni ale planetei depășește 500 de grade Fahrenheit, suficient pentru ca reacțiile chimice și structura atmosferei să fie complet diferite între dimineață și seară.
Partea senină a permis cercetătorilor să observe mult mai clar vaporii de apă și compoziția chimică reală a planetei.
Vechile estimări erau distorsionate de norii care blocau semnalele atmosferice
Până acum, datele obținute cu Hubble Space Telescope sugerau că WASP-94A b ar conține cantități uriașe de oxigen și carbon, de sute de ori mai mari decât cele observate pe Jupiter.
Noile măsurători arată însă că valorile reale sunt mult mai mici și se încadrează în limitele normale pentru un gigant gazos de acest tip.
Astronomii spun că vechile estimări erau distorsionate de norii care blocau semnalele atmosferice.
Echipa a aplicat aceeași metodă și pe alte opt exoplanete similare și a descoperit că încă două prezintă aceeași diferență puternică între dimineață și seară: WASP-39 b și WASP-17 b.
Descoperirea îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine cum se formează particulele din atmosferele acestor lumi extraterestre. Datele indică faptul că norii sunt creați din minerale condensate și nu din reacții chimice provocate de lumină, așa cum se credea anterior.
Specialiștii spun că problema norilor ar putea fi și mai importantă în cazul planetelor stâncoase sau asemănătoare cu Neptun, aflate în așa-numita zonă locuibilă, regiunea din jurul unei stele unde ar putea exista apă lichidă.
Asta înseamnă că orice încercare viitoare de a căuta semne de viață pe alte planete va trebui mai întâi să „treacă” de aceste straturi dense de particule atmosferice.
Studiul a fost publicat în revista științifică Science.