O insulă din Golful Plenty, Noua Zeelandă, a cunoscut o revenire ecologică remarcabilă după ani de degradare provocată de animale introduse de oameni. Moutohora, cunoscută și sub numele de Insula Whale, a fost descrisă, în perioada în care se afla în cea mai degradată stare a sa, drept un loc format din sol gol și stâncă. Caprele, iepurii, oile, pisicile și șobolanii norvegieni îi modificaseră peisajul și afectaseră fauna nativă, potrivit Times of India.
În cadrul unui amplu program de plantare, au fost introduse peste 11.000 de plante din 45 de specii. Ulterior, insula a fost administrată cu accent pe protejarea procesului de refacere, menținerea statutului de teritoriu fără dăunători și permiterea proceselor naturale de a modela ecosistemul.
› Vezi galeria foto ‹
Cum s-a refăcut Moutohora după eliminarea speciilor invazive
Moutohora, cunoscută drept Insula Whale, fusese afectată de capre, iepuri, oi, pisici și șobolani norvegieni introduși pe insulă. În cea mai degradată perioadă, insula era descrisă drept un teritoriu format din sol gol și stâncă.
După ce ultimele mamifere dăunătoare au fost eradicate în 1987, insula a început să se refacă într-un ritm mai rapid. Planul de restaurare ecologică pentru Rezervația Moutohora (Insula Whale) pentru managementul faunei sălbatice consemnează transformarea unui teritoriu dominat de ierburi într-o zonă cu păduri native aflate în regenerare.
Programul de plantare a adăugat peste 11.000 de plante din 45 de specii între 1984 și 1989. Insula a ajuns să aibă o vegetație mai bogată, iar fauna sălbatică a început să se refacă.
Eliminarea animalelor dăunătoare a permis revenirea vegetației native pe Moutohora
Transformarea a început odată cu eliminarea animalelor care remodelaseră peisajul insulei.
Iepurii au fost eradicați în 1987, după ani de măsuri de control. În 1964 au fost împușcate peste 1.000 de capre, iar eradicarea acestora a fost realizată în 1977. Oile au fost îndepărtate în 1943, în timp ce și pisicile au fost eliminate.
Șobolanii norvegieni au fost eradicați în 1986, iar insula a fost declarată liberă de dăunători în 1987.
La 13 ani după eradicarea mamiferelor dăunătoare, populația de kuia se dublase. Schimbarea a permis vegetației native să se extindă în zone care fuseseră cândva dominate de ierburi.
Cum s-a refăcut vegetația de pe Moutohora după decenii de degradare
Revenirea vegetației native a fost susținută de un program de plantare început în 1984 și încheiat în 1989. Au fost plantate peste 11.000 de exemplare aparținând unui număr de 45 de specii.
Lucrările au urmărit să încurajeze regenerarea naturală, să consolideze populațiile de plante, să creeze zone-tampon rezistente la incendii și să ofere mai multă hrană și habitat pentru fauna sălbatică.
În prezent, insula are un mozaic de păduri de pōhutukawa, păduri de māhoe, zone de arbuști kānuka, suprafețe acoperite cu ferigi și pajiști.
Pe Moutohora sunt înregistrate 190 de specii de plante indigene și 110 specii exotice.
Cum a devenit Moutohora un habitat pentru speciile reintroduse
Restaurarea insulei a creat, de asemenea, condițiile necesare pentru revenirea unor specii amenințate.
Un program a introdus pe Moutohora 11 specii de plante amenințate, dintre care șase au format populații capabile să se mențină singure.
Insula a susținut și programe de reintroducere a animalelor. În 1999 au fost eliberați 40 de tīeke, cunoscuți și sub denumirea de saddleback din Insula de Nord. În primul an au fost observați din nou 37 dintre ei, iar cercetătorii au identificat opt perechi.
Un studiu realizat în 2005 estima că pe insulă se aflau aproximativ 1.000 de tīeke, deși planul preciza că există incertitudini în privința acestei cifre.
Și tuatara au fost mutate pe Moutohora în două etape. Documentul descrie habitatul și existența unor dovezi privind exemplare tinere născute pe insulă, subliniind însă necesitatea unei monitorizări continue pe termen lung.
Restaurarea și protejarea insulei Moutohora
Abordarea adoptată pentru restaurarea Moutohora se concentrează pe protejarea insulei împotriva revenirii presiunilor care au afectat-o în trecut, permițând în același timp proceselor naturale să continue ori de câte ori este posibil.
Planul prevede măsuri de biosecuritate, monitorizare continuă și evaluări înainte de introducerea oricăror specii noi.
Documentul identifică și mai multe nevoi de cercetare, inclusiv studii suplimentare privind tuatara, șopârlele și cauzele eșecului cuibăritului la kiwi.
Moutohora se întinde pe 143 de hectare și reprezintă un vulcan rămas izolat în Golful Plenty. Procesul de restaurare a schimbat în mod semnificativ aspectul și caracterul insulei.
