UE a propus amânarea noilor reguli pentru reducerea emisiilor de metan, un gaz care încălzește planeta. Argumentul: amânarea ar „relaxa” presiunea pe piețele energetice și ar reduce astfel prețurile petrolului și gazelor, scrie Euronews.
Comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a sugerat ca regulile să fie amânate cu un an, sub presiunea Franței și a lobby-ului industrial. La începutul săptămânii, el a avut discuții cu miniștrii energiei din cele 27 de state ale blocului.
Metanul este responsabil pentru aproximativ 30% din creșterea temperaturilor globale de la Revoluția Industrială încoace. Asta înseamnă că a contribuit semnificativ la valurile de căldură record care au lovit Europa în această vară și au dus la cel puțin 35.000 de decese în exces.
Ce prevede noul regulament privind metanul, va crește cu adevărat prețurile petrolului și gazelor și cât de nocive sunt emisiile de metan?
Cum încearcă UE să reducă emisiile de metan și de ce se opune industria?
Din 2024, statele membre sunt obligate să măsoare, să raporteze și să verifice emisiile de metan. Ele trebuie să ia și măsuri de reducere, cum ar fi detectarea și repararea scurgerilor.
Noul regulament, amenințat acum cu amânarea, le va cere importatorilor de energie să se asigure că energia fosilă importată respectă aceleași standarde.
„Regula pe care industria vrea s-o amâne vizează gazul care se scurge, care este eliberat în atmosferă sau ars, adică gaz vandabil care se pierde”, susține Climate Crisis Advisory Group (CCAG). Grupul argumentează că regulamentul ar pune pe piață mai mult gaz, nu mai puțin.
„Agenția Internațională a Energiei estimează volumul care ar putea fi captat și vândut la circa 200 de miliarde de metri cubi pe an. O obligație ca producătorii să găsească și să oprească aceste pierderi adaugă, în timp, gaz pe piață. Amânarea regulii amână și acest lucru”, explică acesta.
Regulamentul ar fi trebuit să se aplice de la 1 ianuarie 2027. Unele grupuri industriale și state membre cer o amânare de trei ani, însă UE a propus un an.
Criticii susțin că, dacă exportatorii nu vor putea respecta noile reguli, ar putea ocoli Europa. Asta ar restrânge sursele de gaz ale blocului într-un moment critic și ar împinge prețurile în sus.
Eurogas și alte 20 de companii și organizații cer amânarea pentru că „cadrele esențiale de acreditare, verificare și certificare nu sunt încă pe deplin funcționale, soluțiile de conformare sunt încă în curs de dezvoltare și [persistă] o incertitudine semnificativă".
Va scumpi noul regulament facturile la gaze?
„Argumentul pentru (amânare) este că aceste reguli vor crește prețul gazului. Nu vor face asta. Să arăți cum este măsurat gazul pe care îl imporți costă o fracțiune infimă din prețul cu care se vinde acel gaz și, chiar dacă fiecare bănuț ar fi transferat mai departe, gospodăriile abia dacă ar observa”, spune David King, președintele CCAG și fost consilier științific-șef al guvernului britanic.
CCAG estimează costul respectării noului regulament la aproximativ 0,07 euro pe MMBtu, adică 0,3% din prețul actual al gazului. Calculul se bazează pe modelarea realizată de Rystad Energy pentru Clean Air Task Force.
„Pentru cei 76 de miliarde de metri cubi de gaz american cumpărați de UE anul trecut, suma ajunge la circa 190 de milioane de euro. Dacă fiecare cent ar fi transferat consumatorilor, factura anuală la gaz a unei gospodării obișnuite ar crește cu aproximativ 3 euro. Să trimiți un transport american în Asia în loc de Europa costă cu 3,50 dolari (3 euro) pe MMBtu mai mult doar la transport”, mai arată analiza CCAG. „Regulile readuc pe piață și gaz care acum pur și simplu se scurge în aer”.
Chiar se împuținează rezervele de gaz ale Europei?
Datele arată că Europa are suficient gaz pentru a trece iarna. Situația ar fi aceeași și cu regulamentul privind metanul în vigoare.
O nouă analiză Data Desk a constatat că „deși țările din Europa Centrală și de Est se confruntă cu probleme imediate minore legate de dependența de gazul rusesc, nicio constrângere de aprovizionare identificată nu este suficient de gravă încât să submineze Regulamentul privind metanul în forma sa actuală”.
Potrivit agenției AFP, depozitele de gaz din UE sunt pline, în medie, în proporție de circa 70%, cu diferențe importante de la o țară la alta. În Franța, de exemplu, rezervoarele sunt pline 82%, în timp ce în Germania gradul de umplere este de doar 57%.
Unde se produc cele mai multe emisii de metan din Europa?
Potrivit Global Methane Tracker al AIE, aproximativ 55% din emisiile de metan provenite din combustibili fosili în Europa vin din sectorul petrolului și gazelor, mai ales din operațiunile din aval. Restul de 45% provin din minele de cărbune, în principal din Polonia și Ucraina.
Operațiunile din amonte, adică extracția de petrol și gaze, generează majoritatea emisiilor în România și în Regatul Unit. Potrivit AIE, Norvegia și Țările de Jos au cele mai mici intensități ale emisiilor din amonte din lume, iar majoritatea celorlalte țări din regiune se situează în jurul mediei globale.
Minele subterane de cărbune abandonate sunt o sursă importantă și ignorată de emisii de metan.
Metanul se formează atunci când materia organică se transformă în cărbune și rămâne îngropată în aceste straturi. Când mineritul creează o cale spre suprafață, o mare parte din metan scapă. Dacă nu sunt sigilate, minele pot continua să emită zeci de ani după ce au fost abandonate.
La nivel global, AIE estimează că minele de cărbune abandonate au emis aproape 5 milioane de tone de metan în 2024. Sondele de petrol și gaze abandonate au eliberat puțin peste 3 milioane de tone. Împreună, aceste surse ar fi al patrulea cel mai mare emițător de metan din combustibili fosili din lume, după China, SUA și Rusia, și înaintea Iranului, Turkmenistanului și Indiei.
Pentru că majoritatea emisiilor provin din mine și sonde abandonate recent, acțiunea rapidă este esențială, avertizează AIE. Printre soluții se numără sigilarea și monitorizarea sondelor scoase din uz, închiderea etanșă a minelor abandonate și captarea metanului pentru producția de energie.
În total, sectorul energetic, inclusiv petrolul, gazele naturale, cărbunele și bioenergia, generează peste 35% din emisiile de metan provenite din activitatea umană.
Agricultura și deșeurile sunt și ele surse majore de metan. AIE subliniază însă că aprovizionarea cu combustibili fosili oferă cel mai mare potențial pentru reduceri imediate.
