La sfârșitul lunii iulie, superpetrolierul grec Kiku a încărcat țiței în Qatar și a pornit spre Strâmtoarea Ormuz. Pe 31 iulie, în apropiere de Dubai, nava a dispărut brusc de pe sistemele de monitorizare. Kiku își oprise transponderul AIS, dispozitivul care transmite permanent identitatea, viteza, direcția și poziția unei nave. Pentru serviciile care urmăresc traficul maritim, petrolierul pur și simplu dispăruse. Semnalul a reapărut abia în dimineața zilei de 1 august, când nava se afla deja de cealaltă parte a Strâmtorii Ormuz. Nu a fost o defecțiune, ci parte a unei operațiuni tot mai folosite de industria petrolieră: petrolierele traversează strâmtoarea noaptea, cu transponderele oprite și sub escortă militară americană, pentru a reduce riscul unor atacuri cu drone iraniene, scrie CNN. Kiku fusese ea însăși lovită cu o lună înainte de o dronă, care însă nu a explodat.
Cu ajutorul Marinei SUA, companii petroliere din Arabia Saudită, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite folosesc petroliere care transportă țițeiul prin Ormuz până în Golful Oman. Acolo, marfa este transferată pe alte nave, aparținând clienților, iar petrolierele folosite pentru traversarea periculoasă se întorc în Golful Persic.
În acest fel, riscul atacurilor și costurile uriașe ale asigurărilor sunt preluate în mare parte de producătorii de petrol și de partea americană, nu de armatorii comerciali.
Strategia pare să funcționeze. Departamentul american al Energiei estimează că prin Strâmtoarea Ormuz continuă să treacă zilnic între 8 și 9 milioane de barili de petrol, aproape dublu față de ceea ce indică unele estimări bazate doar pe semnalele transponderelor.
CNN spune că a observat, în numai două zile, peste o duzină de transferuri de petrol de la o navă la alta în Golful Oman. De acolo, petrolierele au plecat spre China, Taiwan, Coreea de Sud, Filipine, Vietnam și Thailanda.
Petroliere care „dispar” de pe radare
Noua tactică vine într-un moment critic pentru piața energiei. Războiul a perturbat timp de șase luni aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol, iar rezervele comerciale au scăzut puternic.
Stocurile strategice ale Statelor Unite sunt la cel mai redus nivel de la începutul anilor 1980, iar China s-a bazat masiv pe propriile rezerve pentru a împiedica o explozie a prețului petrolului spre 150 de dolari pe baril.
În ultimele două săptămâni, aproximativ 80% din traficul prin Ormuz ar fi avut loc „pe întuneric”, potrivit companiei Kpler. Navele încearcă să treacă cât mai aproape de coasta Omanului și cât mai departe de Iran.
Metoda nu elimină însă pericolul. Strâmtoarea Ormuz are doar aproximativ 37 de kilometri lățime, iar navele pot fi detectate prin radar chiar dacă își opresc transponderele. Două nave ale Emiratelor Arabe Unite au fost atacate chiar în această săptămână.
În cazul Kiku, după traversare, nava a ancorat lângă un alt superpetrolier grec, Nave Electron. Cele două au stat una lângă alta timp de aproximativ o săptămână, pentru transferul petrolului.
Pe 8 august, Nave Electron a plecat încărcată spre Ningbo, China. Kiku a rămas lângă Fujairah până în jurul datei de 14 august, când și-a oprit din nou transponderul. A doua zi, semnalul a reapărut în Golful Persic, iar nava se îndrepta din nou spre Qatar.
Cum încearcă producătorii să ocolească Iranul
Traversările secrete nu sunt singura metodă folosită pentru a menține petrolul pe piață.
Arabia Saudită a redirecționat aproximativ 5 milioane de barili pe zi prin conducta Est-Vest către portul Yanbu, de la Marea Roșie, evitând complet Strâmtoarea Ormuz. Alți producători din Orientul Mijlociu au mutat aproximativ 2 milioane de barili pe zi pe rute alternative.
Și alte țări au mărit producția. Brazilia, Guyana și Venezuela au adăugat împreună peste un milion de barili pe zi, iar Statele Unite au adus pe piață alte câteva sute de mii de barili zilnic.
În paralel, SUA au eliberat aproximativ 400 de milioane de barili din rezervele de urgență, iar China și-a folosit propriile stocuri și și-a redus puternic importurile.
Cererea mondială a scăzut și ea pe fondul prețurilor ridicate, ceea ce a ajutat piața să evite până acum un șoc și mai grav.
O soluție care nu poate funcționa la nesfârșit
Imaginile din satelit arată însă cât de mult trafic rămâne invizibil pentru sistemele clasice de urmărire. În fotografii realizate pe 14 august apar șiruri de nave care trec pe lângă coasta Omanului, deși multe dintre ele nu figurau în bazele de date AIS la acel moment.
Problema este că această soluție nu poate fi menținută la nesfârșit.
În timpul războiului, stocurile globale de petrol s-ar fi redus cu până la 1,9 miliarde de barili. La un moment dat, acestea vor trebui refăcute. Dacă rezervele continuă să scadă, piața poate ajunge într-un punct în care singura modalitate de a echilibra cererea și oferta va fi o creștere puternică a prețurilor.
Presiunea este deja și mai mare pe piața carburanților. Trei dintre cele patru mari centre mondiale de rafinare se confruntă cu probleme serioase.
Războiul cu Iranul a afectat rafinării din Orientul Mijlociu și a redus exporturile de combustibil. În Rusia, rafinăriile au fost lovite în repetate rânduri de drone ucrainene, iar Moscova, confruntată cu propriile probleme de aprovizionare, și-a redus exporturile.
China limitează la rândul său exporturile de produse rafinate pentru a-și proteja piața internă. În aceste condiții, o parte tot mai mare din presiune cade pe rafinăriile americane de pe coasta Golfului Mexic.
Benzina, motorina și combustibilul pentru avioane sunt deja foarte scumpe în raport cu prețul țițeiului, pentru că există prea puțină capacitate de rafinare disponibilă.
Donald Trump a reușit luni la rând să tempereze piața vorbind despre un posibil acord cu Iranul. Strategia Washingtonului s-a schimbat însă: administrația americană încearcă acum să exercite o presiune economică maximă asupra Teheranului printr-o blocadă navală prelungită a porturilor iraniene. În acest context, petrolul s-a apropiat din nou de 100 de dolari pe baril.
Conflictul pentru controlul Strâmtorii Ormuz menține ridicate prețurile petrolului și, mai ales, ale benzinei, motorinei și combustibilului pentru avioane. Totuși, combinația de rute alternative, rezerve strategice, producție suplimentară și petroliere care traversează „pe întuneric” a împiedicat până acum o explozie și mai mare a prețurilor.