Scenariul de coșmar al Uniunii Europene pentru alegerile prezidențiale franceze de la anul nu mai pare atât de deplasat – e vorba de cazul în care ambii candidați din turul doi provin de la extreme politice și au o perspectivă profund sceptică față de UE și NATO, relatează Politico.
Jordan Bardella – din partea RN-ului de extremă dreapta – partidul naționalist și anti-imigrație al Marinei Le Pen, este de multă vreme favorit să câștige cursa din 2027, însă partidele centriste mainstream speră că vor putea să găsească o figură unificatoare care să le permită să intre în turul doi și să-l învingă pe Bardella.
Totuși, șansele de a-l opri pe Bardella se lovesc de un mare obstacol potențial – candidatura provocatorului Jean-Luc Melenchon, liderul partidului „Franța Nesupusă”, de extremă stânga.
Cele mai recente sondaje arată că el are o șansă mare să se califice în finala prezidențialelor – blocând calea unui centrist care să mobilizeze votul moderat.
Melenchon își atrage mare parte din sprijin de la votanții din clasa muncitoare și din comunitățile de imigranți. Criticii săi îl acuză de antisemitism și de transformarea politicii într-un „spectacol al brutalului”.
Deși calificarea lui în turul doi ar fi lovitură dură dată sistemului politic francez, majoritatea sondajelor prevăd că Melenchon ar pierde detașat în fața lui Bardella.
Scenariul este unul care le provoacă frisoane centriștilor.
„Mulți cred că ar fi un coșmar dacă ar avea de a ales între Franța Nesupusă și RN. Și sunt de acord”, spune Edouard Philippe, conservator, fost prim-ministru în primul mandat al lui Macron și actual candidat pentru funcția supremă în statul francez.
Gerald Darmanin, ministru de justiție tot într-unul dintre guvernele lui Macron, a avertizat, de asemenea, că Melenchon e pe cale să devină principalul contracandidat al extremei-drepte – „Dacă nu vezi asta, înseamnă că te prefaci”.
Sondaje-șoc
Săptămâna trecută, două sondaje au zguduit clasa politică franceză.
Primul, realizat de firma de sondare Odoxa, îl arată pe Melenchon umăr la umăr cu fostul prim-ministru Philippe, într-o cursă strânsă pentru locul doi.
Al doilea sondaj, de la Toluna-Harris Interactive, îl arată pe Melenchon calificându-se în turul doi împotriva extremei drepte – și asta din cauza inflației de candidați centriști – inclusiv Philippe și un alt fost prim-ministru al lui Macron, Gabriel Attal.
Nu există niciun semn încă, însă, că politicienii de centru par să fie dispuși să se unească în spatele unui singur candidat, de frica eliminării înainte de turul doi.
Philippe menține o rivalitate intensă cu Attal și niciunul dintre ei nu pare dispus să renunțe până în acest moment.
„Competiția cu Gabriel Attal i-ar putea fi fatală” lui Philippe, spune Bruno Cautrees, analist politic la Institutul Po.
„Dacă Attal nu se retrage până-n toamnă, ar putea să le crească apetitul și celor de pe stânga, care ar putea să dea crezare ideii că vor putea să se califice în finală împotriva extremei drepte”.
Cel mai detestat politician francez
Pentru Melenchon, acest succes în sondaje reprezintă o revenire extraordinară, în condițiile în care nimeni nu-i mai dădea vreo șansă în politică după campania municipală din martie.
Sondajele de opinie au arătat în mod repetat că politicianul radical de 74 de ani este unul dintre cele mai detestate personaje politic din Franța.
Dar Melenchon le-a câștigat o formă de admirație reticentă rivalilor săi pentru campania plină de energie pentru prezidențială, anunțată din mai.
Pe 7 iunie, susținătorii extremei stângi intenționează să organizeze un miting „spectacol de forță” la Saint-Denis, o suburbie săracă din nordul Parisului. Franța Nesupusă a câștigat-o la ultimele alegeri.
„E greu să nu-ți dai seama că Melenchon a înțeles probabil mai bine ca oricine cum ar trebui să arate o campanie prezidențială modernă”, spune Stanislas Rigault, fost purtător de cuvânt al partidului „Recucerirea”, de extremă dreapta, al lui Eric Zemmour, candidat eșuat la prezidențiale în 2022.
Confruntarea posibilă dintre Melenchon și Bardella (sau poate Marine Le Pen, dacă i se va permite să candideze) este un scenariu pe care ambele partide încearcă să-l acrediteze.
În ultimii ani, Melenchon a insistat în mod repetat că, până la urmă, politica se va reduce la a fi o bătălie „noi împotriva lor” în fața extremei drepte, pe măsură ce partidele moderate se prăbușesc.
De cealaltă parte a spectrului politic, cei de la RN spun că Bardella e convins că îl vor avea contracandidat fie pe Melenchon, fie un politician de stânga, în finală.
Stânga vs. Stânga
Pentru stânga moderată, ascensiunea lui Melenchon a declanșat semnale de alarmă, având în vedere că are șanse mici să-i învingă pe favoriții de la extrema dreaptă.
Sondajele arată că Bardella ar avea un scor de peste 70 la sută într-un ipotetic tur doi cu Melenchon.
Săptămâna trecută, sondajul Toluna-Harris Interactive prevedea că Bardella ar câștiga în fața lui Melenchon cu 68% din voturi.
„Melenchon ar vrea să fie regele cimitirului stângii”, spune un oficial al Partidului Socialist, sub rezerva anonimatului. „Trebuie să începem să ne dăm silința mai bine”, a adăugat el.
Dar centru-stânga nu a părut niciodată mai departe de a fi capabilă să-și consolideze puterile.
Luna trecută, PS a fost aproape de implozie când o treime a conducerii sale a plecat din partid din cauza tensiunilor cu președintele formațiunii, Olivier Faure, și un aliat-cheie al său, Borris Vallaud.
Unul dintre cei mai puternici prezidențiabili ai săi, europarlamentarul Rapahel Glucksmann a încercat să prindă avânt săptămâna trecută – cu ajutorul unei lansări de carte și mai multor interviuri.
Totuși, inițiativa sa rămâne slăbită de dubiile asupra capacităților sale demonstrate în campanie și de scurgerea în presă a unui document intern de strategie în care i se cerea să-i evite pe votanții săraci.
Conform lui Cautres, analistul politic citat anterior, care i-a studiat campaniile prezidențiale ale lui Melenchon, liderul radical este un generator de clivaje, dar poate avea priză și dincolo de nucleul său dur.
„Oamenii de stânga îl plac pe Melenchon pentru că este abraziv și nu face concesii capitalismului, dar sunt și alte aspecte ale per sonalității sale – știe istorie și poate să vadă mai bine imaginea de ansamblu”.