Economia mondială a rezistat surprinzător de bine șocului energetic declanșat de războiul din Iran, evitând prăbușirea de care se temeau toți. Însă marjele de siguranță care au ținut lucrurile sub control – rezervele strategice de petrol și reducerea importurilor chineze – se epuizează. Cu prețul petrolului urcând spre 110 dolari pe baril și cu noi tensiuni în Orientul Mijlociu, riscurile se înmulțesc, iar spațiul de manevră se îngustează pentru toate economiile lumii, scrie The New York Times.
De o vreme, economia mondială sfidează pronosticurile.
Șocul energetic declanșat de atacurile americane și israeliene asupra Iranului, în februarie, a provocat cea mai amplă perturbare a fluxurilor energetice mondiale din istorie.
Și totuși, în ciuda salturilor prețului petrolului, a extinderii conflictului în Orientul Mijlociu, a penuriei de combustibil și a presiunilor inflaționiste, prăbușirea de care se temeau toți nu a mai venit, iar majoritatea economiilor au reușit să se descurce cumva.
Însă spațiul de manevră se îngustează, în timp ce perspectivele se întunecă. E de ajuns să privim ce s-a întâmplat doar în ultimele zile.
Atacurile au forțat Arabia Saudită să închidă o conductă vitală. Miliția houthi a pus stăpânire pe o insulă strategică din Marea Roșie și pe un oraș-port, ceea ce ar putea restrânge și mai mult transportul maritim din regiune. Iar negocierile propuse între țările din Golf au eșuat. Prețul petrolului a urcat spre 110 dolari pe baril.
Scumpirea a provocat pene de curent în cascadă, raționalizări și proteste furioase, din Asia până în America Latină. În Filipine, pescarii și-au lăsat bărcile la mal pentru că nu își mai pot permite combustibilul. În Bangladesh, penele de curent au dus la opriri de lucru de câte ore întregi în fabrici. În Guatemala, protestatarii au dat foc anvelopelor și mașinilor.
Până acum, câteva măsuri-cheie de reducere a cererii și de sprijinire a ofertei de petrol au ajutat la atenuarea celor mai extreme creșteri de preț și a penuriei acute.
„Motivul numărul unu pentru care prețurile țițeiului și ale produselor derivate nu sunt mai mari decât atât este că China și-a redus importurile de țiței”, a declarat David L. Goldwyn, fost diplomat american și oficial în Departamentul Energiei.
Cel mai mare importator de petrol din lume, China, a încetat să își mai constituie stocuri și s-a bazat pe propriile rezerve, ușurând presiunea de pe piața globală într-un moment critic. A redus sau a oprit totodată exporturile de produse derivate din petrol, precum combustibilul pentru avioane, ceea ce a însemnat că avea nevoie de mai puțin țiței.
În același timp, Statele Unite, Japonia și țări din întreaga Europă au apelat la propriile rezerve pentru a împiedica o creștere și mai mare a prețurilor.
Măsurile au ajutat. Chiar și Asia – destinația a aproximativ 80% din exporturile de țiței și gaz natural lichefiat din Orientul Mijlociu – a reușit, în mare parte, să își asigure aprovizionarea.
Astfel de strategii pot funcționa însă doar până la un punct.
Nivelurile stocurilor din cele 38 de state membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au scăzut la cele mai reduse valori din ultimele decenii, potrivit Administrației americane pentru Informații în domeniul Energiei.
Iar în Golf, rutele alternative de livrare, precum conducta saudită Est-Vest, nu sunt în prezent operaționale.
„Vom avea de-a face cu prețuri de 80–100 de dolari pe baril cel puțin până în 2027”, a spus Goldwyn. Prețurile mai mari la combustibil și la produse conexe, precum îngrășămintele, vor împinge și mai sus costurile alimentelor și ale transportului.
Perturbarea rutelor de transport al energiei din Orientul Mijlociu va însemna o inflație mai mare.
„Ce se întâmplă este că avem acum niveluri foarte scăzute ale stocurilor și încă nu există niciun semn că strâmtorile ar putea fi redeschise”, a precizat Neil Shearing, economist-șef al grupului Capital Economics.
Banca Asiatică de Dezvoltare estimează că inflația din regiune se va accelera până la 5,2% anul acesta, de la 3,0% anul trecut. În Europa, Marea Britanie și Statele Unite, inflația se va menține probabil între 3,5% și 4% cel puțin până la jumătatea anului viitor, potrivit lui Shearing.
Îngrijorările legate de prețuri pun presiune pe băncile centrale să majoreze dobânzile, ceea ce va scumpi creditarea și va încetini economiile. Ar fi o lovitură pentru o țară precum Germania, care se clatină deja pe marginea recesiunii.
Cantitățile limitate de produse petroliere rafinate, dar și de țiței brut din Orientul Mijlociu împing prețurile în sus. Marjele de siguranță se micșorează, a avertizat săptămâna trecută Agenția Internațională pentru Energie, iar sistemul global de rafinare este „întins la maximum”.
Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești au contribuit la această presiune, forțând o reducere a capacității de rafinare a Rusiei cu aproximativ 30% în următoarele 18 luni, potrivit agenției. Rusia și-a prelungit interdicția la exportul de motorină până la sfârșitul acestei luni.
Scumpirea bruscă a motorinei l-a determinat pe președintele Trump să dea vina, săptămâna aceasta, pe Ucraina și să o îndemne să nu mai vizeze instalațiile de rafinare rusești.
Goldwyn se teme că prețurile în creștere l-ar putea împinge pe Trump să interzică exporturile de motorină înainte de alegerile de la jumătatea mandatului, din noiembrie. Acest lucru ar reduce temporar prețul motorinei pe piața internă. Dar, lipsiți de clienți externi, rafinăriile ar fi nevoite probabil să își reducă producția, tensionând și mai mult oferta globală, a explicat el.
O interdicție la export ar fi deosebit de dureroasă pentru America Latină, un mare importator de motorină americană.
Nicio regiune nu este ferită.
Economiile din Golful Persic se resimt deja de pe urma consecințelor războiului din Iran. Qatarul, unul dintre principalii exportatori de gaz natural lichefiat, ar urma să înregistreze o contracție economică de 8,6% anul acesta, potrivit Fondului Monetar Internațional. Economia Arabiei Saudite s-a contractat cu 4,8% în al doilea trimestru, față de aceeași perioadă a anului trecut.
Șocurile globale provoacă adesea cele mai mari cutremure în cele mai sărace țări. State din întreaga Africă depind puternic de importurile de energie și îngrășăminte. Aceste costuri ridicate ar putea ajunge să reducă randamentele recoltelor și să împingă și mai sus prețurile alimentelor.
Deși majoritatea țărilor asiatice au reușit să evite penuria de energie și opririle de producție de care se temeau inițial, au fost nevoite să plătească mult mai mult pentru aprovizionare.
Prețurile energiei nu sunt, desigur, singura preocupare. Tarifele vamale cresc costurile pentru consumatori și producători. Programul Alimentar Mondial a avertizat luna trecută că fenomenele meteo legate de El Niño ar putea împinge circa 50 de milioane de oameni în foamete acută. Iar deficitele guvernamentale au atins niveluri record.
Japonia și Indonezia au cheltuit miliarde de dolari pe subvenții la combustibil pentru a-și ajuta cetățenii să facă față scumpirilor. Temerile legate de capacitatea țărilor de a-și rambursa datoriile tot mai mari s-au strecurat în piața obligațiunilor. În Japonia, randamentele obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani au urcat luna aceasta la cel mai înalt nivel din ultimele trei decenii.
Neliniștea față de riscurile în creștere a împins randamentul obligațiunilor americane pe 10 ani – un reper care influențează dobânzile și investițiile din întreaga lume – la niveluri de-a dreptul îngrijorătoare.
Deși Statele Unite au fost relativ ferite de cele mai grave lovituri economice, situația s-ar putea schimba.
Așa cum spunea Goldwyn, fostul oficial din domeniul energiei: „la un moment dat, când toți partenerii tăi comerciali suferă din cauza prețurilor ridicate, iar alimentele și transportul sunt mai scumpe, chiar nu poți scăpa de legile gravitației economice”.
