Un grup de călugăriţe dintr-un orăşel de pe litoralul Italiei se opune planurilor primăriei de a le lua clubul de plajă pe care îl administrează din 1946. Surorile spun că din banii adunaţi acolo îşi finanţează o grădiniţă şi o tabără de vară, iar dacă pierd concesiunea, nu vor mai putea ţine şcoala deschisă. Conflictul, numit de presa locală „un război sfânt”, este cel mai recent episod dintr-o dispută mai veche despre monopolul concesiunilor private de pe plajele italiene, scrie The Guardian.
Conflictul, numit de o parte a presei locale „un război sfânt”, a izbucnit atunci când o fâşie de nisip de 50 de metri de la Bagni Gino Garrone, o plajă din oraşul ligur Spotorno administrată de călugăriţele din ordinul Suore di Carità di Santa Maria, a fost scoasă la licitaţie publică de autorităţi.
Acestea încearcă astfel să se conformeze legislaţiei europene privind concesiunile de plajă, dar şi reglementărilor regionale referitoare la cota de plaje libere.
Călugăriţele administrează plaja încă din 1946, după ce au fost scutite de regulile comerciale obişnuite, pentru că foloseau încasările în scopuri caritabile – printre altele, pentru a susţine o grădiniţă pe care o ţin şi acum în Spotorno şi o tabără de vară pe plajă.
Timp de zeci de ani, ele au închiriat şezlonguri şi umbrele, funcţionând, aşadar, ca mii de alte concesiuni private de pe plajă. Diferenţa ar fi, susţin ele, că banii merg către activităţile lor caritabile.
Numai că, în condiţiile în care reglementarea care permitea folosirea plajelor în scopuri sociale nu mai există, primarul din Spotorno, Mattia Fiorini, le-a spus că plaja va fi reîncadrată drept „plajă liberă amenajată”, iar dacă vor să o administreze în continuare, vor trebui să participe la o licitaţie publică.
În timpul unei dezbateri publice pe această temă, sora Miranda, o călugăriţă de peste 80 de ani, l-a înfruntat pe Fiorini.
„Este a noastră”, a spus ea, potrivit ediţiei din Torino a publicaţiei Corriere della Sera. „De ce vrea primăria să ne ia plaja? Dacă o fac, nici măcar nu vom mai putea ţine şcoala deschisă”.
Călugăriţele au argumentat că, administrată ca „plajă liberă amenajată” – adică acces complet gratuit, cu posibilitatea de a plăti o sumă mică pentru închirierea şezlongurilor şi a umbrelelor, dacă vrei –, plaja ar fi considerabil mai puţin profitabilă.
Fiorini a spus că, dacă vor să administreze în continuare concesiunea, „trebuie să participe la licitaţie, ca toată lumea”. Licitaţia urmează să fie lansată în toamnă.
Planul primarului înseamnă că Spotorno ar putea fi printre primele localităţi din Italia care respectă termenul-limită de 30 iunie 2027, până la care ţara trebuie să scoată la licitaţie publică actualele concesiuni private de plajă, conform directivei europene Bolkestein.
Timp de două decenii, guvernele italiene care s-au succedat – presate de proprietarii puternici de concesiuni de plajă, care se temeau că vor pierde o afacere adesea foarte profitabilă – s-au opus regulilor privind concurenţa. Guvernul Giorgiei Meloni a fost nevoit să accepte termenul-limită, sub presiunea Bruxelles-ului şi a hotărârilor instanţelor din Italia.