Noua formă de monedă digitală emisă de banca centrală, propusă de Banca Centrală Europeană (BCE), va funcționa ca o alternativă electronică la banii fizici emiși de aceasta și le va oferi persoanelor și companiilor din zona euro o modalitate gratuită și acceptată universal de a face plăți, conform publicației Fortune.
Un proiect-pilot cu o durată de 12 luni este programat să înceapă în a doua jumătate a anului 2027, iar 36 de companii financiare, printre care Deutsche Bank, Revolut, Adyen și UniCredit, s-au înscris pentru a participa. Din 2029, companiile vor trebui să accepte euro digital atât în magazine, cât și online.
Sectorul financiar este unul dintre numeroasele domenii în care oficialii UE se tem că Uniunea a devenit prea dependentă de companiile americane. Aproape jumătate, 47%, din valoarea plăților cu cardul efectuate în zona euro în 2025 a fost procesată de Visa și Mastercard, potrivit GlobalData. În Regatul Unit, concentrarea este și mai mare: 95% dintre tranzacțiile cu cardul depind de sistemele de plată deținute de cele două companii americane.
Potrivit BCE, 15 dintre cele 21 de țări din zona euro încă nu dispun de o soluție națională de plăți digitale, iar niciun sistem european de plăți existent nu funcționează fără probleme în întreaga zonă euro.
Factorii de decizie europeni sunt preocupați de perturbările care ar putea apărea dacă accesul la cele două mari rețele americane de plăți ar fi întrerupt. Sub Donald Trump, a cărui administrație a folosit tot mai intens sancțiunile financiare drept instrument de politică externă, sentimentul de că există o urgență a crescut.
„Nu ar fi deloc ușor să înlocuiești peste noapte vreuna dintre metodele de plată existente dacă una dintre marile rețele ar decide să își înceteze activitatea în Europa”, spune Radi El Haj, directorul general al RS2, o companie de tehnologie pentru plăți implicată în proiectul-pilot. „BCE vrea ca Europa să aibă propria infrastructură și să nu depindă în întregime de sisteme construite în străinătate.”
Numerarul, singura formă de bani asupra căreia BCE păstrează controlul deplin, este folosit tot mai puțin în viața de zi cu zi. Ponderea companiilor din zona euro care nu acceptă numerar s-a triplat în ultimii trei ani, ajungând la 12%, potrivit BCE, iar banca a încetat deja să mai emită bancnote de 500 de euro.
Dacă băncile centrale nu reușesc să creeze o alternativă digitală, riscă să piardă o parte din suveranitatea monetară. Stablecoin-urile, tokenuri digitale a căror valoare este legată de monede tradiționale, câștigă deja teren ca formă alternativă de bani digitali.
„Un euro digital de succes ar putea consolida rolul internațional al monedei euro și ar ajuta Europa să rămână competitivă pe măsură ce sistemele globale de plată devin tot mai digitalizate”, spune Pierre-Antoine Vacheron, directorul general al companiei franceze de plăți Worldline, care participă și ea la proiectul-pilot. „Nu este o îmbunătățire revoluționară, ci acoperă un gol real”, adaugă el.
Kelly Devine, președinta Mastercard Europe, spune că Mastercard face „parte din structura economică a Europei de zeci de ani”. Compania intenționează să continue investițiile în Europa, ceea ce, potrivit lui Devine, va consolida „competitivitatea și va crea mai multe oportunități economice”.
Ce avantaje ar avea companiile?
Companiile și-au exprimat și în trecut îngrijorarea față de concentrarea puterii în mâinile celor doi mari operatori de plăți. În mai 2025, asociații comerciale care reprezintă Amazon, Carrefour, H&M, Ikea și alți mari retaileri au trimis o scrisoare Comisiei Europene în care îi cereau să limiteze comisioanele considerate excesive percepute de Visa și Mastercard pentru utilizarea sistemelor lor de carduri. Acestea au citat cercetări potrivit cărora comisioanele au crescut cu 33,9% între 2018 și 2022.
Euro digital le-ar permite comercianților să evite complet comisioanele interbancare și să primească banii instantaneu. Combinația dintre cele două avantaje ar putea transforma Europa într-un loc „mai ieftin și mai atractiv” pentru afaceri, spune Martin Dowdall, avocat specializat în reglementarea serviciilor financiare la Winston Taylor.
O metodă de plată standardizată ar aduce și alte avantaje. Mozaicul european de sisteme naționale, precum iDEAL în Țările de Jos, Bizum în Spania și Blik în Polonia, înseamnă că procesul de plată diferă de la o piață la alta.
„Gestionarea unui număr mare de metode regionale de plată pe piețe diferite creează o complexitate reală pentru companii”, spune Carlo Bravin, responsabil pentru parteneriatele în domeniul plăților pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa la Adyen. „Deși este încă prea devreme pentru a vedea o cerere puternică din partea comercianților pentru euro digital în mod specific, există o cerere constantă pentru mai multe opțiuni și mai multă flexibilitate”, adaugă Bravin.
Rebecca Christie, cercetătoare principală la Bruegel, centrul de analiză economică de la Bruxelles, spune că euro digital nu va avea probabil un impact imediat asupra companiilor, cu excepția economiilor în care numerarul este încă folosit pe scară largă și digitalizarea a avansat mai lent.
„Comercianții vor dori să știe cât îi va costa procesarea plăților prin noul sistem și să reducă aceste costuri pe cât posibil înainte de a-l adopta”, spune ea.
Euro digital are două avantaje structurale: comercianții vor fi obligați să îl accepte, iar băncile vor fi obligate să îl ofere clienților. Din 2029, odată cu lansarea sa, comercianții din întreaga UE vor trebui să îl accepte, iar fiecare bancă va trebui să le ofere clienților acces la acesta.
Vacheron avertizează însă: „Adevăratul test va fi dacă va ajunge să fie folosit pe scară largă în viața de zi cu zi”. Cercetătorii care au urmărit îndeaproape proiectul recunosc că necesitatea sa nu este evidentă.
„Este greu de înțeles de ce avem nevoie de un euro digital”, spune Apostolos Thomadakis, cercetător principal la Centre for European Policy Studies. O parte a problemei, consideră el, ține de modul în care proiectul este prezentat publicului.
„Oficialii vorbesc despre stabilitate financiară, autonomie strategică sau o ancoră monetară, concepte abstracte care nu spun mare lucru oamenilor obișnuiți”.
Experiențele similare din alte țări nu sunt încurajatoare. În cuvintele lui Dowdall, asemenea proiecte au fost „eșecuri totale și absolute”. Proiectul-pilot DCash din Caraibele de Est a fost suspendat în 2024, iar eNaira din Nigeria, lansată în 2021, continuă să funcționeze, dar este utilizată foarte puțin.
Integrarea euro digital în sistemele de plată existente reprezintă la rândul său o provocare. Companiile vor avea nevoie de instrumente noi pentru gestionarea rambursărilor, reconcilierea plăților și protejarea împotriva întreruperilor de serviciu. Sistemul va necesita și întreținere permanentă, spune El Haj.
„Rețelele de carduri lansează deja actualizări de două ori pe an, iar euro digital va necesita probabil același tip de adaptare continuă”.
Băncile se confruntă cu două riscuri: clienții ar putea muta bani din depozite purtătoare de dobândă în portofele cu euro digital, iar băncile ar trebui să suporte costul operării unui al doilea sistem de plăți în paralel cu cel existent.
BCE estimează că euro digital ar putea costa în total băncile europene între patru și șase miliarde de euro pe parcursul a patru ani. Costurile inițiale pentru BCE sunt estimate la 1,3 miliarde de euro, iar funcționarea sistemului ar costa ulterior aproximativ 300 de milioane de euro pe an.
Băncile ar putea recupera o parte din costuri percepând comercianților propriul comision pentru tranzacțiile cu euro digital. Criticii spun însă că acest lucru ar recrea, în esență, modelul comisioanelor interbancare pe care euro digital trebuia tocmai să îl ocolească.
De aici apar și temerile că băncile ar putea ajunge să plătească pentru o infrastructură pe care aproape nimeni nu o folosește.
O intrare lentă pe o piață deja aglomerată
Pentru un proiect al cărui succes depinde de adoptarea pe scară largă, euro digital pornește cu un sprijin vizibil neuniform din partea unora dintre cele mai mari bănci europene.
BNP Paribas, Commerzbank și Rabobank susțin Wero, un portofel digital finanțat de bănci care are deja 50 de milioane de utilizatori.
„Până în momentul în care euro digital va fi emis, Wero ar putea fi deja bine consolidat ca sistem european important de plăți disponibil pe mai multe canale”, spune Jacob Rider, director principal de programe la Projective Group, o companie din domeniul serviciilor financiare. „Asta ridică întrebări dificile privind posibilitatea ca Europa să dezvolte, în esență, două soluții pentru aceeași problemă strategică.”
Christie nu vede, însă, nicio contradicție între cele două proiecte.
„Este important să existe o alternativă publică clară”, spune ea. „Nimeni nu își dorește o situație în care sectorul privat dezvoltă ceva care ajunge să îndeplinească rolul unui serviciu public, iar apoi acel serviciu devine indisponibil.”
BCE susține că euro digital este conceput pentru a completa opțiunile existente, nu pentru a le înlocui.
„Este vorba despre extinderea libertății de alegere a oamenilor”, spune Josephine Nachtsheim, purtătoarea de cuvânt a BCE pentru euro digital. „Este conceput pentru a îndeplini obiective de interes public, precum menținerea accesului la bani emiși de banca centrală în era digitală și consolidarea rezilienței și autonomiei strategice a sistemului european de plăți.”
Euro digital reprezintă un test pentru o întrebare mult mai amplă cu care se confruntă Europa: poate construi suficient de repede infrastructura critică de care are nevoie pentru a ține pasul cu Statele Unite și China?
„Ca rival direct al dominației americane în domeniul plăților, euro digital vine fără îndoială târziu”, spune Rider. „Va intra pe o piață în care obiceiurile de plată ale consumatorilor sunt deja profund înrădăcinate, iar alternativele private europene se extind rapid.”
Euro digital a avut nevoie de șase ani pentru a ajunge în etapa proiectului-pilot. În acest timp, Washingtonul a respins ideea propriului dolar digital și a adoptat GENIUS Act pentru a sprijini stablecoin-urile private garantate în dolari, prin care s-au efectuat tranzacții în valoare de aproximativ 33.000 de miliarde de dolari în 2025.
„Astăzi, principala preocupare este dependența Europei de rețelele americane de carduri, dar până în 2029 problema principală va fi influența banilor digitali privați denominați în dolari”, spune Rider.
