Într-una din pădurile de conifere de la granița dintre Finlanda și Norvegia, oamenii de știință au descoperit un fenomen care părea, la prima vedere, imposibil în realitate: pe acele de molid s-au depus particule microscopice de aur. Cercetătorii au făcut descoperirea, după ce au studiat arborii dintr-o pădure aflată în Norvegia, situată lângă mina de aur din Kittila, Finlanda, unde se află unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur din Europa, informează The Times of India.
Copacii din regiunea conțin nanoparticule de aur, „absorbite” din subsolul extrem de bogat în minerale. Descoperirea a dezvăluit legături neștiute până atunci între rădăcinile copacilor, bacterii și reacțiile chimice care au loc în subsol, în urma cărora particulele de aur ajung să fie „captate” în țesuturile vegetale ale plantelor, de-a lungul anilor.
Chiar dacă, în realitate, copacii nu „produc”, de fapt aur, descoperirea încearcă să-i facă pe oamenii de știință să descopere, grație acestui fenomen, noi resurse minerale ascunse în subsol, prin metode mult mai ecologice și mai puțin invazive.
Cercetătorii studiau inițial, în regiunea Kittila, modul în care plantele interacționează cu mineralele din subsol și au ajuns să descopere, în schimb, particule de aur depozitate în frunzele copacilor. Descoperirea a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât aurul este un compus chimic stabil și nimeni nu se aștepta ca el să fie găsit sub forma sa solidă în interiorul țesuturilor vegetale.
Cu ajutorul rădăcinilor, copacii absorb apa din sol, cu tot cu nutrienții și mineralele existente în ea. În acest fel, nanoparticulele de aur au fost „absorbite” și ele în țesuturile vegetale ale molizilor de lângă mina de aur din Kittila.
Un rol vital în acest proces l-au jucat bacteriile din interiorul plantelor, care au format biofilme în jurul ionilor de aur. În aceste mediu s-au produs reacții chimice care au transformat particulele de aur dizolvat în apă în particule solide de aur. În timp, aceste nanoparticule de aur solid au rămas blocate în acele de molid.
Studiul a arătat cum pot fi folosite pădurile ca „indicatori naturali” ai zăcămintelor de diverse minerale, în vederea identificării viitoarelor zone de extracție auriferă sau de alte resurse. Oamenii de știință folosesc deja această metodă, denumită „prospeciție biogeochimică”, în care plantele sunt analizate pentru detectarea de minerale aflate în subsol.