"Jignitor de ieftine". Toată planeta cumpără panouril solare din China, dar revoluția energiei individuale nu este bine văzută de toți

Panourile solare ieftine, fabricate în China, se răspândesc cu repeziciune pe acoperişurile lumii – de la fabrici din Pakistan la gospodării din Africa, Filipine sau India. Milioane de firme şi de familii îşi produc acum singure curentul şi economisesc bani din facturi, într-o adevărată revoluţie a energiei individuale. Dar acest val uriaş şi greu de controlat pune serios la încercare marile companii de utilităţi şi reţelele electrice, care nu au fost gândite pentru un asemenea aflux de energie, scrie Financial Times.

În ţinuturile aride din Chakwal, în centrul-nordic al Pakistanului, compania Bestway Cement transformă parcele de pământ uscat, plantaţii de măslini şi livezi de piersici într-o pădure de panouri solare.

Eforturile sale vor adăuga, până la sfârşitul anului, o capacitate de generare de 6,34 megawaţi, spune compania, pe lângă cei 26 MW de celule fotovoltaice deja instalaţi. Energia solară acoperă deja peste un sfert din electricitatea care alimentează fabrica de ciment.

„E singura cale prin care putem rămâne competitivi”, spune Abdul Waheed, director general la Chakwal, unde se produc peste 3 milioane de tone de ciment pe an. „Rivalii noştri au apucat deja pe drumul ăsta”.

Bestway şi concurenţii săi se numără printre milioanele de firme şi gospodării din întreaga lume care şi-au instalat panouri solare pe acoperişuri, în curţi, grădini sau pe alte terenuri, ajutate de un val de componente ieftine venite din China.

La sfârşitul anului 2025, o astfel de capacitate ajunsese la aproape 1,2 terawaţi la nivel mondial, potrivit raportului statistic asupra energiei mondiale realizat de Energy Institute. Deşi natura energiei solare, dependentă de lumina soarelui, face ca aceasta să producă doar o fracţiune din potenţialul ei teoretic, totalul respectiv echivalează cu aproximativ de trei ori dimensiunea flotei nucleare mondiale.

Revoluţia solară, făcută posibilă de panourile fotovoltaice ieftine din China – şi de avântul producţiei individuale, la scară mică –, transformă energia deopotrivă în lumea în curs de dezvoltare şi în cea industrializată. Milioane de oameni din ţările mai sărace au acum acces mai sigur la electricitate, adesea prin propriile eforturi, nu printr-o infrastructură masivă.

Iar pretutindeni în lume, consumatorii folosesc energie mai curată şi îşi reduc facturile, într-un moment în care costul vieţii este o grijă constantă, mai ales din cauza războaielor din Iran şi Ucraina.

Dar un asemenea aflux masiv şi imposibil de controlat de energie vine şi cu riscuri – infrastructura energetică a lumii nu a fost gândită pentru autoproducţia solară –, iar investiţiile, modelele de preţuri şi chiar securitatea aprovizionării ar putea avea de suferit.

În unele ţări, avântul acestei producţii casnice începe să submineze economia producţiei şi distribuţiei de energie – tocmai când companiile de utilităţi au nevoie să investească masiv în reproiectarea reţelelor, astfel încât energia să poată circula în ambele sensuri, spre şi dinspre consumatori.

Regatul Unit şi mai multe state americane au aprobat acum vânzarea panourilor solare ieftine, de tip „plug and play”, deja larg răspândite în alte părţi ale Europei. Unii se tem că astfel de echipamente, care se conectează pur şi simplu la instalaţia electrică a casei, vor adăuga şi mai multă imprevizibilitate la sarcina deja complicată de a estima şi gestiona cererea totală de energie.

Această provocare a fost ilustrată dramatic anul trecut de o pană de curent care a durat o zi întreagă şi a cuprins mare parte din Spania şi Portugalia. Profesorul Janusz Bialek, expert în sisteme energetice la Imperial College London, a arătat într-o lucrare recentă că, deşi energia solară şi celelalte surse regenerabile nu au provocat direct pana, Spania nu îşi adaptase suficient sistemul energetic la creşterea acestora.

„Ponderea în rapidă creştere a surselor regenerabile în multe sisteme energetice provoacă o schimbare profundă în modul în care se comportă aceste sisteme, pe care încă nu îl înţelegem pe deplin”, a scris el.

Josefin Berg, manager de cercetare pe zona de energie solară şi stocare la S&P Global, spune că extinderea energiei solare „transformă complet sistemul, dintr-o structură centralizată în ceva în care oricine poate produce energie”.

„S-ar putea ca reţelele de distribuţie să nu fie mereu pregătite să preia un aflux mare de electricitate... iar dacă ai tot mai multă energie solară şi tot mai multe baterii, care reduc vânzările de electricitate către reţea, cine mai plăteşte pentru întreţinerea reţelei?”, adaugă ea.

Syed Muhammad Taha, directorul executiv al K-Electric, e cât se poate de conştient de această problemă. Pentru compania de utilităţi care deserveşte 20 de milioane de oameni în Karachi, metropola de coastă a Pakistanului, panourile solare sunt „şi un blestem, şi o binecuvântare”, spune el.

Vilele din beton din cartierul înstărit Defence Housing Authority din Karachi, aflat sub biroul său, sunt acoperite de panouri fotovoltaice. „Ăştia sunt cei mai buni clienţi ai mei”, se plânge el, „şi aleg energia solară”.

La începutul mileniului, panourile solare costau 5-6 dolari pe watt de capacitate de generare. Astăzi se vând la aproximativ 12 cenţi pe watt, un nivel descris drept „ofensator de ieftin” de Dave Jones, cofondator al think-tank-ului Ember.

Această scădere este în întregime rezultatul exploziei capacităţii de producţie a Chinei, care, potrivit firmei de cercetare Wood Mackenzie, se ridică la circa 1,36 terawaţi, chiar dacă Beijingul încearcă să reducă producţia pentru a combate deflaţia preţurilor.

Panourile mai ieftine au permis o desfăşurare uriaşă chiar în China şi au ajutat energia solară să evolueze, dintr-o tehnologie subvenţionată, folosită mai ales pe pieţele care urmăreau decarbonizarea, într-o sursă vitală de electricitate în zonele unde curentul e rar, scump sau nesigur. Procesul a început în ţări precum Pakistan, Brazilia şi Africa de Sud şi s-a extins acum în alte părţi ale Africii şi în Filipine.

Pe baza analizei datelor vamale, Ember estimează că Africa va instala anul acesta în jur de 17 gigawaţi de capacitate solară nouă. Cea mai mare parte, crede firma, va fi formată din instalaţii la scară mică, la fabrici sau alte afaceri.

„Dacă eşti o firmă, consumi electricitate în timpul zilei – energia solară ţi se potriveşte în mod natural”, spune Jones.

Dar energia solară e o binecuvântare şi pentru gospodării.

„O casă trece de la a arde două-trei lămpi cu petrol la o lumină de 20-40 de ori mai puternică, aprinsă în fiecare zi”, spune Anish Thakkar, cofondator al Sun King, o afacere din Kenya care împrumută familiilor bani pentru instalarea de panouri şi baterii.

În Filipine, Ember estimează că, în cele 12 luni până în aprilie, capacitatea solară de pe acoperişuri s-ar putea să se fi dublat, iar calculele firmei arată că panourile solare rezidenţiale se pot amortiza acum în puţin peste trei ani.

Meralco, distribuitorul de electricitate al ţării, a anunţat că panourile solare de pe acoperişuri au generat 372 de gigawatt-ore în prima jumătate a anului.

Programul naţional subvenţionat de energie solară pe acoperişuri lansat de guvernul indian în februarie 2024, cu un buget care valorează aproape 8 miliarde de dolari la cursul actual, a montat până acum panouri pe peste 5 milioane de locuinţe şi adaugă cam 500.000 pe lună, potrivit lui Praveer Sinha, directorul executiv al Tata Power.

„Este o democratizare a folosirii electricităţii”, spune el.

Consecinţele războiului dintre SUA şi Iran au dus la un interes sporit pentru energia solară de acoperiş în Marea Britanie, unde, de la sfârşitul lui august, gospodăriile pot cumpăra panouri solare de 800 de waţi din supermarketuri sau magazine de bricolaj, pe care le pot conecta acasă – o măsură despre care guvernul spune că le va oferi „un răgaz” la facturi.

Şi mai multe state americane au uşurat lucrurile pentru gospodării, guvernatoarea statului New Jersey, Mikie Sherrill, declarând că este „concentrată la maximum pe reducerea costurilor la energie” atunci când a scutit aceste dispozitive de cerinţele de contorizare.

Panourile plug-and-play se dovedesc populare în SUA, în ciuda antipatiei generale a preşedintelui Trump faţă de sursele regenerabile şi a deciziei sale de a elimina o facilitate fiscală pentru sistemele solare de acoperiş.

Sanjeev Raghubir, responsabil pe sustenabilitate la Shoprite, cel mai mare grup de supermarketuri din Africa, spune că firma ar putea „alimenta o suburbie întreagă” cu panourile pe care le montează pe acoperişurile şi camioanele sale din Africa de Sud şi Namibia din 2015 încoace.

Dar ceea ce e bun pentru Shoprite, care are acum la dispoziţie o capacitate de vârf de circa 43 MW şi analizează şi stocarea în baterii, este o problemă pentru compania de stat Eskom.

Aceasta estimează că panourile solare de acoperiş şi bateriile, instalate în cea mai mare parte de firme şi de clienţi înstăriţi ca răspuns la ani întregi de pene de curent programate, au fost responsabile pentru aproximativ 7% din reducerea de 11,7 terawatt-ore a vânzărilor sale de electricitate în anul încheiat în martie – o scădere agravată de prăbuşirea consumului industrial, la rândul ei accentuată de preţurile ridicate.

Veniturile mai mici vin într-un moment în care Eskom trebuie să finanţeze întreţinerea reţelei – care le permite gospodăriilor să exporte electricitate în timpul zilei – şi a centralelor care acoperă golul de producţie atunci când e întuneric ori înnorat, sau când energia stocată în baterii nu ajunge pentru a acoperi cererea.

„Toţi cei care au panouri solare pe acoperiş, în orice oraş mare, sunt în continuare conectaţi la reţea”, spune directorul executiv, Dan Marokane. „Acum trei săptămâni... toată ţara a fost nevoită să se bazeze pe producţia Eskom timp de trei zile”, adaugă el, din cauza vremii înnorate prelungite, care a redus drastic producţia panourilor de pe acoperişuri.

Compania îşi regândeşte tarifele pentru a separa costurile de reţea de cele de energie, ceea ce analiştii speră că va face preţurile mai eficiente şi va ajuta piaţa să se adapteze la schimbarea din aprovizionare. Dar sarcina ei principală este să evite acel gen de „spirală a morţii” pentru companiile de utilităţi, observată în Pakistan, unde oamenii mai săraci ajung să suporte o parte tot mai mare din costul infrastructurii energetice.

În Karachi, clienţii care nu folosesc panouri solare în cartierul Defence Housing Authority locuiesc mai degrabă în zonele sărace ale oraşului, precum Lyari – un cartier dens populat, unde ratele de neplată sunt atât de mari încât K-Electric pierde 30-40 de rupii la fiecare 100 de rupii cheltuite pentru a alimenta zona.

Clienţi ca Azem Baloch, un mecanic din Lyari, se confruntă cu facturi tot mai mari, pe măsură ce companiile de utilităţi din întreaga ţară încearcă să-şi recupereze costurile unei extinderi prost planificate, în trecut, a capacităţii de generare centralizate. Baloch şi familia lui închiriază un apartament într-un bloc dărăpănat, unde e greu să montezi panouri pe acoperiş.

„Cheltui mai mult de jumătate din venit pe curent”, spune el.

Sinha, de la Tata Power, recunoaşte că „dacă pleacă consumatorii care plătesc şi rămân cei care nu plătesc, atunci devine o problemă”. Dar spune că India a redus acest risc concentrând sprijinul pe gospodăriile cu venituri mici, în timp ce compania obţine venituri suplimentare din instalarea de panouri solare.

Extinderea energiei solare de acoperiş în Africa ridică întrebări mai ample despre rolul viitor al companiilor de utilităţi şi al reţelelor în infrastructura energetică a continentului.

„Cum ar trebui să arate reţeaua ta peste cinci, zece ani, dacă bănuieşti că tot mai multă cerere va trece «în spatele contorului»?”, se întreabă Berg, de la S&P.

„Toată lumea vorbeşte despre nevoia uriaşă de reţele electrice”, spune Jones, de la Ember. „Dar într-o lume cu energie distribuită, ai avea nevoie de mai puţine”.

Provocările energiei solare sunt atât practice, cât şi financiare. În Australia, operatorii sistemului de transport de înaltă tensiune s-au confruntat cu o cerere prea mică, pentru că oamenii îşi iau curentul de la panourile proprii, nu din reţea.

O cerere foarte scăzută poate face mai greu de operat anumite centrale necesare pentru menţinerea stabilităţii întregului sistem. Oferta şi cererea de electricitate trebuie să fie mereu în echilibru, iar în unele state grupurile energetice ajung, la propriu, să dea pe gratis surplusul de energie produs la mijlocul zilei.

Energia care circulă dinspre reţelele locale de distribuţie spre cele de transport poate provoca creşteri de tensiune, ceea ce limitează cantitatea de curent pe care gospodăriile o pot injecta în reţea.

A prevedea producţia a mii de panouri solare montate pe acoperişuri într-o ţară atât de întinsă este, în cel mai bun caz, o sarcină complicată – iar riscurile unei greşeli cresc odată cu numărul instalaţiilor.

„Perth, de exemplu, e acoperit de panouri solare”, spune Pierluigi Mancarella, profesor titular de sisteme electrice energetice la Universitatea din Melbourne. „Dacă apare o formaţiune noroasă masivă, producţia panourilor de pe acoperişuri poate scădea atât de mult încât pare că ai pierdut, practic, aproape o centrală nucleară”.

Australia a dezvoltat o bază de date sofisticată, care combină prognoza meteo cu alte date ale sistemului, adaugă el. Dar se îndoieşte de utilitatea adăugării panourilor plug-and-play la acest amestec deja greu de gestionat.

„Nu e o idee bună”, spune el, subliniind efectul cumulat al unui milion de consumatori care ar adăuga, fiecare, panouri de câte un kilowatt. Operatorul de sistem are foarte puţină vizibilitate asupra celui gigawatt de capacitate de generare creat astfel, spune el. În majoritatea jurisdicţiilor, panourile solare de tip plug-in trebuie înregistrate, însă cercetările din Germania au arătat că multe instalaţii nu sunt.

Bateriile casnice, care permit ca o parte din energia produsă de panouri să fie stocată în loc să fie trimisă înapoi în reţea, se ieftinesc şi ele şi vor ajuta la atenuarea problemei.

La fel ar ajuta şi o vizibilitate mai bună asupra aprovizionării, motiv pentru care multe companii şi guverne apelează la inteligenţa artificială. Lucy Yu, responsabila pe AI pentru energie curată a guvernului britanic, a arătat într-un raport publicat săptămâna trecută că inteligenţa artificială poate învăţa „structura de bază a reţelei” şi poate accelera calculele pentru măsurarea cererii şi ofertei.

UK Power Networks tocmai a încheiat un studiu de 389.000 de lire pentru a dezvolta modele de învăţare automată care să estimeze mai bine capacitatea solară conectată la reţea.

Jon Ecker, director general pentru Europa la compania de prognoză solară Amperon, spune că modelele de învăţare automată ale firmei se reantrenează în fiecare oră, evaluând schimbările din reţea pentru a obţine cele mai exacte prognoze.

„Ştiu că primăvara trebuie să acorde mai multă greutate a ceea ce s-a întâmplat în ultima oră decât în ultimul an”, spune el.

O nouă tehnologie dezvoltată în Australia poate creşte cantitatea de energie pe care reţelele o pot absorbi de la gospodării.

„Inginerii se mişcă foarte repede ca să răspundă [schimbărilor]. Dar lecţia principală este: nu aşteptaţi până în ultima clipă – ştiţi că asta urmează”, spune Mancarella.

În Pakistan, companiile de utilităţi plănuiesc să pună în funcţiune centrale solare şi eoliene de mare anvergură, alături de infrastructură de stocare în baterii, pentru a atenua costul ridicat al folosirii petrolului şi al altor combustibili fosili la producerea de curent după apusul soarelui. Ţara a redus, de asemenea, drastic sumele pe care operatorii de reţea le plătesc gospodăriilor pentru a răscumpăra surplusul de energie solară.

Directorul Eskom, Marokane, spune că mizează pe marii consumatori de electricitate, precum centrele de date şi minerii de bitcoin, pentru a inversa scăderea vânzărilor de energie, introducând totodată o nouă politică de preţuri menită să ajute gospodăriile şi afacerile cu venituri mici şi medii. Dar avertizează că şi costul investiţiei în reţea pentru a susţine sursele regenerabile „îşi va găsi drumul în preţul electricităţii”.

Între timp, Eskom a eliminat taxele de înregistrare pentru noile instalaţii solare, în parte pentru a avea o vizibilitate mai bună asupra lor. „Cred că vom vedea o adoptare şi mai mare (a energiei solare)”, spune Marokane. „Nu se va opri”.