„O să ne întoarcem”. Viktor Orban și Aleksandar Vucic s-au întâlnit lângă Belgrad
Publicat acum 1 ora si 47 minute
Inspirate în parte de manifestațiile din Franța, protestele studenților din nordul Italiei și ale transportatorilor din sud ar putea influența alegerile parlamentare de anul viitor, scrie The New York Times.
În nordul Italiei, studenții au ieșit în stradă cu pancarte pe care scria „Mai puține profituri, salarii mai mari”. În sud, transportatorii au blocat ieșirile de pe autostrăzi și au întins bannere pe cabinele camioanelor, cu mesajul: „Îmi blocați viitorul! Eu vă blochez prezentul”.
În timp ce protestele din Franța au degenerat uneori în incendieri, jafuri și alte violențe, și în Italia vecină oamenii au ieșit în ultimele săptămâni în stradă, în mare parte pașnic, pentru a protesta față de creșterea prețurilor la alimente, chirii și carburanți.
Manifestațiile din Franța le-au inspirat parțial pe cele din Italia, spun atât protestatarii, cât și analiștii politici. Revolta italienilor reflectă însă și frustrarea acumulată de-a lungul lunilor și anilor din cauza scumpirilor, a lipsei locurilor de muncă bine plătite și a unui sentiment general de stagnare. Tensiunile ar putea influența alegerile parlamentare programate anul viitor, în care premierul Giorgia Meloni va candida pentru un al doilea mandat.
Pentru șoferii de camion, protestele sunt alimentate de furia provocată de recentele scumpiri ale carburanților, cauzate în parte de războiul din Iran. Potrivit datelor guvernamentale, prețul motorinei a crescut cu 32% între februarie și octombrie.
„Nimeni nu mai are liniște”, spune Angelo Derenzo, 43 de ani, proprietarul unei firme de transport din Calabria, care și-a parcat camionul zile întregi luna aceasta pentru a bloca o ieșire de pe una dintre cele mai aglomerate autostrăzi din regiune. Pe lângă prețul carburanților, a adăugat el, „suntem cu toții îngrijorați de cât ne costă cumpărăturile. Trăim într-o lume a tensiunii”.
În nord, unde protestele au degenerat pentru scurt timp luna aceasta în revolte și jafuri, iar poliția a intervenit cu tunuri cu apă, gaze lacrimogene și câteva arestări, studenții s-au adunat weekendul trecut, de această dată în mare parte pașnic, pentru a-și exprima temerile legate de șansele lor de a o duce bine în viață.
„Se vede foarte clar la prețul benzinei, la chirii, la viața care costă mai mult în general”, spune Giovanni Iacoponi, 21 de ani, student, care a mărșăluit sâmbătă la Milano alături de aproximativ 10.000 de oameni. „Așa că e un moment în care e și mai ușor de înțeles că trebuie să protestăm și că trebuie să obținem ceva, un viitor mai bun”.
Deși mulți dintre manifestanții de la Milano au scandat sloganuri presărate cu înjurături la adresa lui Meloni și a altor membri ai guvernului ei, le-a fost mult mai greu să explice ce măsuri concrete ar vrea să fie luate pentru a le rezolva nemulțumirile.
„Protestele din nordul Italiei par să țină mult mai mult de o nemulțumire și o frustrare generală”, crede Giovanni Orsina, șeful departamentului de științe politice al Universității Luiss Guido Carli din Roma. Manifestanții de acolo, a explicat el, „protestează împotriva ordinii politice actuale, împotriva globalizării, împotriva unui guvern de dreapta. Nu par să aibă vreun obiectiv anume”.
În schimb, transportatorii și fermierii din sud au un scop mai clar, spune Orsina: „să încerce să obțină de la guvern privilegii, bani sau resurse”.
La începutul lunii, Meloni a anunțat un pachet de ajutor de aproximativ 195 de milioane de dolari, sub formă de credite fiscale pentru fermierii, pescarii și transportatorii afectați de prețurile mari ale carburanților. Comentatorii din presa italiană au observat însă că premierul nu a mers încă în sud pentru a se întâlni cu liderii blocadelor.
„În timp ce drumurile din Sud erau paralizate de camioane, Meloni se lăuda cu cei patru ani de guvernare”, a scris Marco Damilano într-un editorial publicat în Domani, un cotidian din Roma. Meloni nu a răspuns direct criticilor legate de absența ei de la întâlnirile cu protestatarii.
Liderii opoziției, Elly Schlein, șefa Partidului Democrat, și Giuseppe Conte, fost premier și lider al Mișcării 5 Stele, au mers amândoi în sud pentru a discuta cu transportatorii și fermierii aflați în grevă.
Meloni a mizat în schimb pe securitate. În weekend, guvernul ei a trimis 500 de militari la Milano, ca măsură preventivă împotriva unor posibile violențe, care, în mare parte, nu au mai avut loc.
Duminică, premierul a postat pe rețelele sociale fotografia unui soldat, alături de mesajul: „După ce a fost întărită prezența Armatei în orașele noastre, unii de la stânga au strigat că e «militarizare». E curios că oamenii sunt îngrijorați de soldații care contribuie la siguranța cetățenilor, și nu de indivizii violenți care vor să transforme piețele noastre în câmpuri de luptă”.
Astfel de apeluri la temerile publicului pot ajuta la mobilizarea alegătorilor conservatori, spune Jean-Pierre Darnis, profesor de politică italiană și istorie contemporană la Universitatea Côte d’Azur din Franța.
Trimiterea militarilor pe străzile din Milano nu a fost „foarte utilă din punct de vedere operațional”, dar le-a transmis alegătorilor conservatori ai lui Meloni că ea va pune capăt haosului.
Unii dintre protestatarii de la Milano au simțit diferența dintre generații din spatele acestor mesaje politice.
Judith Nemzou Njamin, 30 de ani, masterandă din Sesto San Giovanni, o suburbie muncitorească a Milanului, spune că a simțit nevoia să protesteze împotriva „unui stat al bătrânilor, care nu-i respectă pe tineri și nu ne lasă să avem un viitor”.
Ca și în Franța, unii dintre elevi și studenți au avut nemulțumiri concrete legate de starea deplorabilă a clădirilor școlilor. Dalia Tomassoni, 17 ani, elevă de liceu la Milano, spune că „clădirile se dărâmă, la propriu, pe capetele noastre”. La școala ei, a povestit ea, „o colegă a găsit moloz pe bancă”.
Protestatarii și-au exprimat totodată frustrarea față de sprijinul continuu al guvernului pentru Ucraina, un angajament care s-a menținut chiar dacă unii membri ai propriei coaliții de guvernare a lui Meloni l-au pus în discuție.
„Bani, bani, bani investiți în războaie, în timp ce taie din asistența socială, taie din sănătatea publică, taie din educația publică”, spune Alice Cossa, 22 de ani, studentă la Veneția.
Și transportatorii și ceilalți protestatari din sud sunt furioși pe ceea ce ei văd drept cheltuieli în străinătate făcute în detrimentul nevoilor oamenilor de acasă.
Săptămâna aceasta, în fața clădirii Camerei Deputaților de la Roma, pe un gard a fost atârnat un banner cu mesajul „Gata cu armele și banii pentru Zelenski... gândiți-vă la italieni!”.
Meloni „se gândește la război, se gândește la alții, la toată lumea în afară de noi”, spune Vincenzo Liso, proprietarul unei firme de terasamente din Puglia.
Dincolo de finanțarea Ucrainei, frustrările mai largi ale protestatarilor ar putea deveni o problemă pentru Meloni, în condițiile în care se pregătește pentru alegerile de anul viitor. Guvernul ei poate fi, în parte, țapul ispășitor pentru factori care nu depind de el și care fac ravagii în economia Italiei, dar alegătorii o consideră totuși pe ea responsabilă.
Experții spun că, în afară de soluții temporare, precum reducerile de taxe pe termen scurt sau subvențiile, guvernul nu face schimbările strategice și investițiile pe termen lung care ar putea ajuta țara să iasă din starea generală de stagnare.
„E vorba de o poveste lungă, a unor oameni care se simt blocați în situația în care se află și care nu mai au nicio speranță de mobilitate socială”, a explicat Gianfranco Viesti, economist la Universitatea din Bari, în sudul Italiei. „Nu e ceva care vine din prezent, ci dintr-o poveste de probleme care se adună, și se adună, și se adună”.