Moneda românească împlineşte astăzi (n.r. ?luni?) 142 de ani. În 1867, legea monetară prevedea că moneda naţională este leul, cu subdiviziunea sa, banul. Sistemul monetar românesc era bazat pe aur şi argint, iar, după cantitatea de metal, leul era egal ca valoare cu francul francez, francul elvetian si francul belgian. Denumirea de "leu" provine de la una dintre monedele semnificative care au circulat în regiune, inclusiv pe teritoriul Ţărilor Romane, talerul olandez.
La 1 iulie 2005, s-a făcut procesul de denominare sau reevaluare la rata de 1 leu nou, adică s-au tăiat 4 zerouri.
Precedenta emisiune monetară a avut lor în perioada 2000-2003. Bancnotele de 10.000 lei şi 500.000 lei au avut două emisiuni, prima fiind semnată de Emil Iota Ghizari, guvernator interimar al BNR în perioada în care Mugur Isărescu era prim-ministru al României. După revenirea în fruntea BNR a lui Mugur Isărescu, acesta a emis două noi tipuri de bancnote de 10.000 lei şi 500.000 lei, identice cu primele, dar cu semnătura sa. 
Cu ocazia eclipsei de soare din 1999, a fost emisă o bancnotă de 2.000 lei. Bancnota a fost realizată pe suport de plastic (polimer), metodă folosită la toate emisiunile din perioada următoare.
Prima emisiune monetară care s-a realizat după Revoluţie a fost cea a monedei de 10 lei 1990.
Au apărut, apoi, bancnotele de 500 lei (1991 - două emisiuni), 1.000 lei (1991), 5.000 lei (1991), 200 lei (1992), 500 lei (1992 - două filigrane), 1.000 lei (1993), 5.000 lei (1993) şi 10.000 lei (1994).
Leul a fost stabilit ca monedă naţională la 22 aprilie 1867, monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. 
Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani şi 10 bani, bătute în Anglia în 1867.
Antena3.ro
