Marcăm azi, 24 februarie 2026, 4 ani de la invazia totală a Rusiei pe teritoriul Ucrainei. Cel mai sângeros conflict pe teritoriul Europei după al 2 lea Război Mondial a fost declanșat de Vladimir Putin, obsedat de a reface Uniunea Sovietică, denumită până în 1991 și Imperiul Răului.
Peste 1 milion de morți și răniți, pagube de peste 600 de miliarde de euro este bilanțul tragic al invaziei rusești.
Conflictul Rusia-Ucraina a fost declanșat încă din 2014, prin anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, un rapt teritorial nerecunoscut pe plan internațional.
În 2015, Rusia a invadat Donbas cu militari ce nu purtau însemnele oficiale rusești. Ei erau membri ai Armatei Ruse și recruți, așa cum reiese din multiplele dovezi publicate în Rusia și în lume.
Fostul vicepremier rus Boris Nemțov a fost asasinat exact sub fereastra lui Putin, lângă zidurile Kremlinului, pentru urma să publice documentele prin care Ministerul Apărării de la Moscova plătea despăgubiri familiilor victimelor invaziei începută din 2015. Putin susținea că nu există acea operațiune.
În contextul securitar extrem de grav, în care pacea e aproape imposibil de obținut, interesul Rusiei fiind să prelungească și să extindă războiul, analizăm pericolele pentru România.
Unul dintre ele îl reprezintă Transnistria, un teritoriu al Republicii Moldova anexat ilegal de către Rusia, la fel ca teritoriile ucrainene invadate.
Transnistria este un pseudo-stat ce trăiește numai din contrabandă, crimă organizată și subvențiile Moscovei.
Această fâșie de pământ găzduiește și unul din cele mai mari depozite de muniție sovietică din Europa, la Cobasna.
L-am întrebat pe Anatol Șalaru, fost ministru al apărării din Republica Moldova, cât de mare e pericolul pentru țara sa, dar și pentru România și NATO.
Într-o declarație acordată în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, Șalaru a explicat că actuala situație din regiune nu poate fi înțeleasă fără contextul istoric al apariției acestei entități separatiste.
„Pentru a înțelege rolul Transnistriei, trebuie să înțelegem apariția ei. Încă din 1924, Stalin, când a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, a creat-o cu scopul de a sabota și de a amenința România Mare și de a crea un cap de pod antiromânesc aici, în coastele României Mari.
Ulterior, recrearea acestei structuri teritoriale de către Rusia în anii ’90 și inclusiv războiul din Transnistria care a început în 1992 – războiul ruso-moldovenesc – a avut, la rândul său, câteva scopuri foarte mari.
Primul este menținerea Republicii Moldova în zona de control a Rusiei, creând această exclavă, cu o prezență militară rusă puternică și cu un Tiraspol puternic militarizat; crearea unor probleme interne în Republica Moldova și, de altfel, blocarea intenției cetățenilor Republicii Moldova, la începutul anilor ’90, de reunificare cu România.
Deci, Transnistria a avut întotdeauna un scop bine determinat: acela de a menține Republica Moldova în zona de influență a Rusiei și de a menține un control energetic și economic asupra Republicii Moldova”, spune acesta.
Fostul ministru al Apărării din Moldova a mai precizat că, în prezent, regiunea nu reprezintă o amenințare militară directă pentru Alianța Nord-Atlantică, însă situația se poate schimba rapid.
„Din punct de vedere militar, Transnistria, azi, nu reprezintă o amenințare directă pentru NATO și pentru Uniunea Europeană. Însă ea poate deveni foarte periculoasă în momentul în care Rusia reușește să instaleze la Chișinău un guvern obedient, un guvern prorus, care ar deschide frontierele aeriene ale Republicii Moldova, pentru a aduce cât mai mulți militari ruși în Transnistria și pentru a-și consolida un cap de pod în această zonă.
De asemenea, Transnistria, în cazul în care Rusia reușește să se consolideze în Republica Moldova, poate să își sporească prezența militară și să prezinte un pericol pentru Ucraina, pentru flancul estic al NATO și pentru Uniunea Europeană, dar în primul rând pentru România”, explică Anatol Șalaru.
Un punct sensibil rămâne depozitul militar de la Cobasna, aflat în apropierea graniței cu Ucraina.
„În ceea ce ține de prezența acestui depozit militar – care, din unele surse, ar fi cel mai mare depozit militar pe care Rusia îl are în această zonă și chiar din Europa, un depozit care este amplasat la 3 km de frontiera cu Ucraina, în localitatea Cobasna – astăzi nu știm exact câtă muniție și cât armament se află acolo, mai ales în tone; fiindcă multă muniție a fost vândută pe piața neagră sau a fost folosită de către cei din Transnistria în timpul aplicațiilor și exercițiilor militare.
Totuși, armamentul care se află acolo este produs în anii ’60 – ’80. Este o amenințare pentru noi, în cazul în care Rusia va decide să îl folosească împotriva noastră.
În același timp, (acest depozit – n.r.) este și un pretext pentru Rusia de a-și menține armata de ocupație în zona de est a Republicii Moldova, în partea stângă a Nistrului.
În cazul unei explozii a acestui depozit militar, ar putea fi afectată o parte din teritoriul Republicii Moldova, cât și din teritoriul Ucrainei”, explică Șalaru.
Acesta mai susține că, înainte de 2014, au existat transporturi suplimentare de muniție către regiune.
„Până în 2014, când Rusia a anexat Crimeea, au fost aduse mai multe transporturi feroviare cu muniție și armament. Eu cred că acestea au fost destinate, în primul rând, folosirii de către armata transnistreană, precum și de trupele KGB și alte trupe paramilitare pe care le au autoritățile de la Tiraspol și Rusia în Transnistria.
În acest depozit se află muniție de calibru 122–152 mm, armament pentru trupele de infanterie. Sunt și rachete vechi sovietice. Sunt, de asemenea, bombe aviatice. Dar, cu fiecare an care trece, importanța acestui armament scade, fiindcă își pierde din calitate.
Se vorbește că și mult armament sau muniție până la Al Doilea Război Mondial și, desigur, acestea nu mai pot fi folosite în mod eficient.
Încă o dată, repet: Rusia a folosit întotdeauna depozitul de la Cobasna pentru a-și justifica, într-un fel sau altul, prezența trupelor ruse în Transnistria”, a adăugat Anatol Șalaru.
Ştiri video recomandate
