François Hollande și-a încheiat singurul mandat prezidențial în Franța în anul 2017, la câteva luni după ce înregistra o dezastruoasă cotă de încredere de 4%. Președinția lui a rămas în memoria colectivă doar prin aventura sa amoroasă cu o actriță celebră. Dar acum, politicianul socialist în vârstă de 71 de ani, cu porecla „Flamby”, ar vrea să încerce să-și resusciteze cariera politică și prezidențială printr-o nouă candidatură în 2027, relatează Politico.
Hollande s-a întors în politica mare în 2024, când a câștigat din nou un mandat de parlamentar. În ultimele săptămâni, a început să dea indicii nu chiar subtile că intenționează să candideze în alegerile de la anul, scrutin pe care extrema dreaptă are mari șanse să-l câștige, conform majorității sondajelor.
„Mă pregătesc”, a declarat Hollande într-un interviu pentru publicația Marianne.
„Miza alegerilor prezidențiale este majoră, istorică. Pentru Franța și nu doar pentru Franța. Cum vor vota francezii va decide viitorul Europei și poate chiar al stabilității globale”.
Un drum anevoios spre Elysee
François Hollande nu are în față un drum chiar ușor dacă vrea să redevină președintele Franței. Pentru politicieni care nu au capacitatea să-și construiască o sectă sau un cult al personalității, așa cum a făcut-o Trump, realegerea pentru un mandat neconsecutiv este extrem de dificilă.
Mai mult, sondajele arată că fostul președinte ar lua doar sub 10% din voturi în primul tur. E puțin probabil ca un astfel de scor să-i permită să intre în turul doi.
Dar, e posibil și ca Hollande să-și fi pregătit un parcurs diferit – fostul președinte ar putea să încerce să preia controlul Partidului Socialist, formațiunea din care provine și din partea căreia a candidat și care se află într-o disoluție prelungită de când a plecat el de la Elysee.
Socialiștii francezi sunt atât de consumați de luptele intestine din interiorul formațiunii lor încât nici măcar nu se pot pune de acord cine ar trebui să le fie candidat.
Nici pe dreapta politică franceză nu există consens – mulți se pregătesc de o candidatură, iar Macron nu are un succesor clar până în acest moment, deși nepopularitatea lui s-ar putea să tragă în jos orice posibil pretendent.
Hollande speră astfel că, cu un Partid Socialsit divizat și cu o dreaptă la fel de pulverizată, ar putea să-i convingă pe votanți că el poate fi singura alternativă moderată la extrema dreaptă și la extrema stângă.
„Dacă dreapta este divizată, va putea fi o fereastră pe care candidatul socialist să o folosească pentru a intra în turul al doilea”, spune Andre vallini, fost secretar de stat în președinția lui Hollande și un apropiat al fostului președinte.
„Eu consider că este cel mai bun candidat”, a adăugat el, spunând că Hollande are cea mai bună experiență în gestionarea crizelor și dând valul de atacuri teroriste din 2015 ca exemplu.
Ruptură ideologică
Vallini pare, însă, să fie în minoritate. O candidatură a lui Hollande nu stârnește prea mult entuziasm în cercurile socialiste.
„Nu cred în revenirea lui Hollande. Revenirea este dificilă. Și nu e ca și cum ar exista prea multă nostalgie”, a spus un greu al partidului, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi deschis.
Un alt oficial al partidului, căruia i s-a acordat, de asemenea, anonimatul pentru a vorbi sincer despre reputația lui Hollande, a spus că rămâne nepopular să te aliniezi public cu fostul președinte, având în vedere cât de mult au apăsat asupra partidului de centru-stânga, în anii de după plecarea sa de la Palatul Élysee, cotele sale dezastruoase de la finalul mandatului — un sondaj a arătat, pe finalul mandatului său, că doar 4% din populație era mulțumită de președinția lui Hollande.
Performanța socialiștilor la ultimele alegeri prezidențiale, când fosta primăriță a Parisului, Anne Hidalgo, a obținut sub 2% din voturi, a fost atât de slabă încât a forțat partidul să intre într-o amplă alianță de stânga cu forțe mai radicale, inclusiv mișcarea de stânga radicală Franța Nesupusă, condusă de Jean-Luc Melenchon, pentru a-și reconstrui o prezență mai puternică în parlament.
Partidul rămâne scindat în privința măsurii în care ar trebui să colaboreze cu alte forțe de stânga.
Actualul lider socialist, Olivier Faure, vrea ca partidul să participe la alegeri preliminare deschise, pentru a evita fragmentarea votului și pentru a îmbunătăți șansele stângii de a ajunge în turul al doilea, probabil împotriva lui Jordan Bardella sau Marine Le Pen. Partidul de extremă dreapta așteaptă verdictul în apelul lui Le Pen împotriva condamnării pentru deturnare de fonduri, pentru a vedea dacă aceasta poate candida la președinție anul viitor.
Această propunere este respinsă de segmente largi ale partidului — inclusiv de Hollande — care insistă că socialiștii trebuie să-și desemneze propriul candidat. Faure, care nu are sprijinul unei majorități în partid, a refuzat până acum să supună votului intern fie nominalizarea unui candidat socialist înainte de vară, fie participarea la un proces de alegeri primare.
Luna trecută, aproximativ o treime din conducerea partidului — în frunte cu Boris Vallaud, liderul grupului socialist din parlament și opozant al alegerilor primare comune ale stângii — a demisionat din funcțiile interne, în semn de protest față de ceea ce a descris drept o lipsă de democrație internă în partid.
Unii membri ai partidului au cerut, în schimb, ca socialiștii să îl susțină pe eurodeputatul de centru-stânga Raphael Glucksmann, care nu este membru oficial al partidului, dar a condus lista acestuia la ultimele două alegeri europene și este în prezent creditat în sondaje drept cel mai puternic pretendent de centru-stânga.
Însă o nouă generație de socialiști vrea să împingă partidul mai spre stânga.
Luna trecută, partidul și-a prezentat „proiectul pentru secolul XXI”, un document care trasează foaia ideologică actualizată a socialiștilor. Acesta cerea „politici radicale de dreptate fiscală”, reducerea vârstei minime de pensionare și un salariu minim mai mare.
„Credem că epoca social-democrației a rămas în urmă, pentru că lumea care a dat naștere acesteia nu mai există”, a spus eurodeputata Chloe Ridel, care a contribuit la redactarea documentului, într-o conferință de presă. Hollande nu este de acord.
Fostul președinte, care încă se definește cu mândrie drept social-democrat, s-a distanțat de linia partidului privind reducerea vârstei de pensionare și a insistat asupra nevoii de a depăși ceea ce a numit „politici facile”.
„Toată lumea vrea ca salariul minim să fie majorat, dar există condiții economice care trebuie respectate”, a spus el săptămâna trecută la televiziunea publică franceză.
Întrebarea-cheie pentru o eventuală candidatură Hollande ar putea fi, într-adevăr, calendarul alegerilor prezidențiale, care ar urma să aibă loc în aprilie 2027. Dacă nu apare o candidatură puternică de centru-stânga, o figură nepopulară, dar cunoscută și experimentată, ar putea fi cea mai puternică opțiune într-o situație dificilă.
„Candidaturile trebuie declarate în decembrie, iar cea mai puternică trebuie să se contureze în ianuarie sau februarie”, a spus Hollande săptămâna trecută. „Tot ce vine înainte este pregătirea”.
Ştiri video recomandate
