În timpul discuțiilor purtate cu Donald Trump, la Beijing, Xi Jinping, ar fi remarcat că Vladimir Putin ar putea regreta, într-o zi, că a invadat Ucraina. Noile tendințe de pe câmpul de luptă sugerează că are dreptate, scrie CNN. Acest lucru oferă o nouă șansă diplomației lui Trump de a pune capăt războiului, dar printr-o abordare diferită de cea pe care a încercat-o până acum, adică aceea de a lăuda și ajuta agresorul.
Ucraina are inițiativa
Putin sperase că 2026 va fi anul în care forțele sale, ajutate de avantajul numeric, vor străpunge linia frontului și vor cuceri regiunile disputate din estul Ucrainei. Acest lucru nu s-a întâmplat.
Până acum, Ucraina, nu Rusia, este cea care a obținut câștiguri teritoriale nete anul acesta, provocând, în același timp, pierderi masive forțelor invadatoare ruse.
Estimările occidentale plasează acum pierderile ruse la niveluri care se apropie de 30.000-40.000 de morți și răniți pe lună, sau chiar le depășesc — o rată extraordinară de uzură în absența unor câștiguri teritoriale. Pierderile totale ale Rusiei de la începutul invaziei sunt acum estimate pe scară largă la mult peste un milion și depășesc capacitatea Rusiei de a le înlocui.
Presiunea devine vizibilă chiar în interiorul Rusiei.
În ultimele zile, chiar și un membru al parlamentului fictiv de la Moscova a avertizat public că economia Rusiei s-ar putea să nu poată susține la nesfârșit un război prelungit, invocând cheltuielile de apărare în creștere accelerată și distorsiunile economice tot mai mari. Putin însuși a spus recent că războiul ar putea „să se apropie de sfârșit” — o declarație frapantă din partea unui lider care a prezentat în mod repetat conflictul drept o luptă existențială ce impune sacrificii pe termen nedefinit.
Ucraina și-a multiplicat forțele prin drone
Ucraina de astăzi nu mai arată ca un stat aflat în defensivă, care încearcă să supraviețuiască, ci ca un inovator militar care remodelează natura războiului prin sisteme produse în masă. Acest lucru a răsturnat ideea de la începutul războiului potrivit căreia avantajul Rusiei în numere ar fi, de unul singur, decisiv. De-a lungul liniei frontului, Ucraina a creat acum o „zonă de ucidere” de 10-15 kilometri, în care Rusia nu poate avansa fără să se expună atacurilor constante cu drone.
Dronele ucrainene lovesc acum în mod regulat adânc în interiorul Rusiei, vizând aerodromuri militare, fabrici, infrastructură energetică, depozite de muniție și noduri logistice. Capacitatea dronelor ucrainene de a ajunge până la Moscova ar fi contribuit la interesul lui Putin pentru o încetare temporară a focului în timpul comemorărilor de „Ziua Victoriei” din capitala rusă, permițând desfășurarea unei parade fără amenințarea apariției unor drone de nicăieri, care să ruineze spectacolul.
Recunoscând implicit că Ucraina are acum Moscova în raza sa de acțiune, agenția rusă de presă de stat a relatat, săptămâna aceasta, despre unul dintre cele mai mari atacuri ucrainene cu drone în apropierea capitalei.
Aceste atacuri obligă acum Rusia să-și disperseze apărarea anti-aeriană, să relocheze aeronave, să fortifice infrastructura și să aloce resurse tot mai mari apărării teritoriului propriu. În termeni militari, Ucraina extinde spațiul de luptă și crește costurile războiului pentru Moscova, în același timp în care Moscova se chinuie să câștige teritoriu pe câmpul de luptă din Ucraina.
Putin, în fața unei înfrângeri strategice
Războaiele ofensive sunt judecate, în ultimă instanță, nu după liniile de pe hartă, ci după măsura în care îndeplinesc obiectivele politice pentru care au fost lansate.
Obiectivele de război ale lui Putin, la momentul invaziei, includeau subordonarea completă a Ucrainei, slăbirea NATO ca alianță și restaurarea Rusiei ca putere dominantă în Eurasia. Aceste obiective sunt tot mai departe de posibilitățile Moscovei.
Câmpul de luptă și deznodământul războiului sunt acum concentrate asupra regiunii Donbas, în estul Ucrainei, fără vreo șansă ca forțele ruse să cucerească Kievul — obiectivul inițial al lui Putin.
Alianța NATO, în ciuda criticilor retorice ale lui Trump, este astăzi mai mare decât era când Rusia a invadat — Finlanda și Suedia au aderat la alianță — și, probabil, mai puternică, pe fondul creșterii cheltuielilor pentru apărare în capitalele europene ale NATO.
Astfel, în ciuda pierderilor enorme și tot mai mari suferite de Rusia, Putin are puține rezultate concrete cu care să se laude după războiul său din Ucraina, iar tendințele par să se înrăutățească de la o lună la alta.
Xi așteaptă
Faptul că Xi spune că Putin regretă războiul contează la fel de mult pentru China cât contează și pentru Rusia, mai ales având în vedere faptul că dictatorul chinez cocheta public, cât se poate de recent, cu ideea invadării Taiwanului.
Deși Xi a ordonat armatei chineze să fie pregătită pentru o operațiune de cucerire a Taiwanului până în 2027, armata sa rămâne netestată în luptă, iar Ucraina demonstrează cât de dificil este să obții prăbușirea politică rapidă a unui apărător hotărât.
În următoarele șase luni, Xi va analiza aceste tendințe și va cântări avantajele și dezavantajele în raport cu planurile sale finale privind Taiwanul.
Statele Unite au ocazia să întărească prudența lui Xi. Avantajul lor comparativ stă în alianțe și în mobilizarea angajamentelor din partea unor parteneri cu viziuni similare pentru apărarea reciprocă și a intereselor comune. Mișcarea inteligentă acum este consolidarea NATO și a sprijinului său pentru Ucraina, pentru a-i demonstra lui Putin că nu are nicio șansă să recâștige inițiativa, iar lui Xi, că orice acțiune împotriva Taiwanului s-ar lovi de un răspuns coordonat.
Oportunitatea lui Trump
Obiectivul declarat al lui Trump în privința Ucrainei este să pună capăt războiului printr-un acord diplomatic. Un astfel de acord ar presupune, probabil, unele concesii teritoriale din partea Ucrainei, împreună cu o formă de garanție de securitate pentru Ucraina, menită să descurajeze viitoare aventuri ale Rusiei.
Diplomația a eșuat până acum pentru că Ucraina nu a fost dispusă să renunțe la teritorii pe care crede că le poate apăra militar, iar Rusia nu a fost dispusă să accepte un acord fără teritorii pe care crede că le poate cuceri militar. Negocierile decisive reușesc rareori atunci când ambele părți se simt la fel de încrezătoare și consideră că timpul lucrează în favoarea obiectivelor lor pe termen mai lung.
Presupunerea care a stat la baza diplomației lui Trump, potrivit propriilor sale declarații, a fost că Ucraina, fiind puterea mai mică, trebuie să facă concesii la masa negocierilor, altfel va pierde războiul pe câmpul de luptă. Această presupunere, cândva discutabilă, este acum falsă.
Noile realități de pe câmpul de luptă oferă o nouă oportunitate ca diplomația să reușească. Ucraina are acum mai multă încredere în propria apărare și depinde mai puțin de promisiunile și capriciile lui Trump pentru apărarea sa viitoare. Rusia se confruntă acum cu perspectiva unor pierderi tot mai mari și a unei presiuni economice crescânde, fără șansa unei străpungeri. Acest lucru reconfigurează datele problemei.
Ultima rundă formală de discuții mediate de SUA privind conflictul a avut loc în februarie. De atunci, activitatea a fost redusă, dar acest lucru s-ar putea schimba curând.
Pentru Trump, cea mai bună șansă de a pune capăt războiului nu mai constă acum în a porni de la presupusa slăbiciune a Ucrainei, așa cum a făcut până în prezent, ci în a recunoaște vulnerabilitatea tot mai mare a Rusiei. Există acum pârghii pentru a forța un acord în termeni acceptabili pentru Ucraina, iar SUA ar trebui să le folosească.
Ştiri video recomandate
