Copacii plantați în China în cadrul unor vaste proiecte de împădurire par să crească mult mai repede decât cei din pădurile naturale, potrivit unui nou studiu citat de Live Science.
Cercetătorii consideră că acest lucru s-ar putea datora faptului că noii arbori răspund mai puternic la creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă.
China devine tot mai verde într-un ritm impresionant, notează sursa citată.
Din 1978 încoace, țara a plantat 66 de miliarde de copaci și intenționează să mai planteze încă 34 de miliarde până la jumătatea acestui secol, în cadrul proiectului cunoscut sub numele de „Marele Zid Verde”.
Acest proiect are rolul de a încetini extinderea deșerturilor Gobi și Taklamakan.
Cum diferă pădurile plantate în China de cele naturale
Noile păduri absorb cantități mari de dioxid de carbon, însă nu este încă pe deplin clar în ce măsură diferă ele de pădurile naturale, a declarat pentru Live Science Yuhang Luo, autorul principal al studiului, ecolog peisagist la Universitatea din Shenzhen.
Luo și colegii săi și-au propus să analizeze modul în care diferențele dintre zonele împădurite în cadrul proiectului și cele care au crescut natural influențează răspunsul la creșterea concentrației de dioxid și la schimbările climatice.
Sunt luate în calcul diversitatea speciilor, densitatea arborilor și vârsta acestora.
„Pădurile plantate sunt utilizate pe scară largă în strategiile de combatere a schimbărilor climatice, însă majoritatea modelelor globale ale ecosistemelor nu fac diferența între tipurile de pădure și nici nu reprezintă în mod adecvat dinamica legată de vârsta acestora”, a explicat Luo.
„De aceea, am considerat important să înțelegem cum interacționează acești factori, nu doar pentru progresul cunoașterii științifice, ci și pentru îmbunătățirea modelelor și ipotezelor pe care se bazează politicile forestiere și contabilizarea carbonului”, a adăugat el.
Pădurile plantate și-au sporit suprafața foliară cu două treimi mai rapid decât cele naturale
Pentru a determina cât de repede cresc diferitele tipuri de păduri, cercetătorii au folosit date obținute prin satelit pentru a urmări indicele suprafeței foliare (Leaf Area Index, LAI), un indicator al densității coronamentului și un factor esențial pentru absorbția carbonului.
Rezultatele au evidențiat o diferență remarcabilă: pădurile plantate și-au mărit suprafața foliară cu 66% mai rapid decât pădurile naturale.
Cea mai mare parte a acestei diferențe se explică prin faptul că pădurile plantate sunt, în medie, mult mai tinere decât cele naturale, iar arborii tineri cresc mai repede decât cei bătrâni.
Totuși, atunci când au comparat păduri cu vârste similare și aflate în condiții comparabile de dezvoltare, cercetătorii au constatat că cele plantate au crescut cu aproape 5% mai rapid.
Diferența a fost și mai pronunțată în pădurile mixte și în cele de foioase veșnic verzi.
Pădurile plantate sunt eficiente pentru absorbția carbonului pe termen scurt
Fenomenul ar fi explicabil în mare măsură prin modul în care sunt administrate pădurile plantate.
Acestea din urmă conțin frecvent specii cu ritm rapid de creștere, precum eucaliptul și plopul, iar gestionarea lor este activă: vegetația concurentă este îndepărtată, iar arborii sunt adesea fertilizați.
Astfel de intervenții reduc competiția pentru lumină, apă și nutrienți, amplificând efectul de fertilizare produs de creșterea concentrației atmosferice de dioxid de carbon.
Această diferență atinge un maxim atunci când arborii din pădurile plantate au între 30 și 40 de ani, după care scade vizibil odată cu depășirea vârstei de 40 de ani.
În schimb, pădurile naturale cresc mai lent, dar într-un ritm constant, ceea ce le conferă un avantaj pe termen lung.
„Pădurile plantate pot fi un instrument foarte eficient pentru absorbția carbonului pe termen scurt, însă acest avantaj este temporar.
Pentru stocarea carbonului pe termen lung și pentru reziliența ecosistemelor, pădurile naturale rămân de neînlocuit”, a explicat Luo.
Ce spun cercetătorii din lume despre concluziile chinezilor
Kevin Dsouza, care a lucrat la modele de reîmpădurire în perioada cercetării sale postdoctorale la Universitatea Waterloo și care nu a participat la noul studiu, consideră că rezultatele acestuia sunt intuitive.
Frunzișul bogat al arborilor tineri, aflați în plină creștere, poate favoriza o absorbție mai mare a carbonului.
Totuși, Dsouza nu este convins că suprafața foliară reprezintă cel mai bun indicator pentru evaluarea creșterii pădurilor și a capacității lor de sechestrare a carbonului.
„Nu este un indicator nepotrivit, dar nici nu oferă imaginea completă”, a argumentat specialistul.
„Coronamentul reprezintă doar partea superioară a arborelui, în timp ce carbonul este stocat în numeroase alte componente, precum lemnul, scoarța, rădăcinile și solul”, a continuat el.
Dsouza a subliniat că un alt studiu asupra pădurilor din China a arătat că pădurile naturale acumulează, de fapt, mai mult carbon în biomasa de deasupra solului decât cele plantate în primii ani de dezvoltare.
Din acest motiv, noile rezultate trebuie interpretate cu atenție și analizate împreună cu alți factori.
Cercetător chinez: Nu e suficient să plantăm mulți copaci
La rândul său, Luo consideră că majoritatea modelelor climatice globale omit un aspect important în ceea ce privește rolul diferitelor tipuri de păduri în stocarea carbonului și în evoluția schimbărilor climatice.
„Gestionarea modului de utilizare a terenurilor funcționează într-un mod mai subtil și mai specific decât am presupus până acum.
Nu este suficient doar să plantăm mai mulți copaci. Contează și momentul plantării, speciile alese și modul în care pădurile sunt administrate de-a lungul timpului.
Studiul nostru oferă un ghid mai practic pentru acțiunile climatice bazate pe păduri: când să plantăm, ce specii să alegem, cât timp durează beneficiile și ce anume omit modelele actuale.
Sperăm că aceste informații îi vor ajuta pe factorii de decizie să ia hotărâri mai bune”, a conchis cercetătorul chinez.
Ştiri video recomandate
