Dilema aurului de 50 miliarde de dolari. Libanul nu știe ce să facă acum cu rezerva de care nu s-a atins de zeci de ani

Liban e unul din statele cu cele mai mari rezerve de aur din Orientul Mijlociu. În regiune, doar banca centrală a Arabiei Saudite deține mai mult. Acum, guvernul analizează dacă poate folosi acest stoc pentru a repune pe picioare o economie la pământ, în timp ce oamenii privesc aurul ca pe o plasă de siguranță pentru a-și proteja bunurile deja lovite de criză, scrie Euronews.

Economia Libanului a intrat în 2026 cu inflație puternică și fără nicun semn că vor fi adoptate reforme reale care să combată corupția.

Băncile s-au prăbușit la finalul lui 2019, într-o criză fiscală devastatoare care a șters economiile deponenților și a împins aproximativ jumătate din populația țării, de circa 6,5 milioane de oameni, în sărăcie, după decenii de corupție, risipă și administrare defectuoasă.

Țara a suferit pierderi de aproximativ 70 de miliarde de dolari în sectorul financiar, agravate apoi de încă circa 11 miliarde de dolari în urma războiului din 2024 dintre Israel și gruparea militantă Hezbollah.

Prețul aurului a urcat recent la un maxim istoric de 5.354 de dolari, înainte de a coborî din nou sub 5.000 de dolari, în contextul instabilității geopolitice și al întrebărilor legate de dorința președintelui SUA, Donald Trump, de a reduce dobânzile, măsură care, în cele din urmă, ar devaloriza dolarul.

Băncile centrale din întreaga lume s-au numărat printre cei mai activi cumpărători. Între timp, și prețul argintului a crescut, susținut de cererea industrială și de atractivitatea unui preț mult mai mic decât cel al aurului.

Banca centrală din Beirut are o rezervă de 286 de tone de aur, aproximativ nouă milioane de uncii, încă din anii 1960. În regiune, doar banca centrală a Arabiei Saudite deține mai mult.

Guvernul ia în calcul să folosească o parte din rezervele de aur pentru a salva băncile și a-i despăgubi pe deponenții rămași fără economii. Însă o astfel de decizie nu doar că ar contrazice un precedent istoric, ci ar încălca și o lege veche din anii 1980.

Între timp, acești deponenți încearcă să-și recupereze o parte din pierderi cumpărând aur și argint, cu speranța că prețurile își vor reveni după scăderea din ultimele zile și vor atinge noi recorduri.

Averea intangibilă a Libanului

La un moment dat, valoarea rezervelor de aur ale Libanului a ajuns la 50 de miliarde de dolari (42,4 miliarde de euro) de peste două ori PIB-ul propriu al țării.

După ani de criză economică și opoziție față de reforme care ar putea face din nou statul funcțional, reapare o întrebare sensibilă: a venit, în sfârșit, timpul ca Libanul să umble la această „mină de aur”?

Un înalt oficial din sectorul bancar a declarat pentru The Associated Press că unele bănci propun accesarea rezervelor de aur pentru a ajuta la rambursarea deponenților ale căror fonduri s-au pierdut în criza monetară, adică, în esență, un colac de salvare pentru bănci, sprijinit de cel mai valoros activ public rămas.

Libanul a interzis vânzarea aurului în 1986, în plin război civil, pentru a proteja activele statului într-o perioadă de instabilitate extremă. Nu s-a atins nimeni de rezervele de aur nici după încheierea războiului civil de 15 ani, în 1990, și nici după multiplele războaie cu Israelul.

Unii economiști au propus utilizarea unui procent mic din aur, împreună cu reforme ample, pentru a ridica sectorul energetic aflat în colaps sau pentru a revigora sistemele publice de educație și sănătate, grav afectate.

Parlamentul ar trebui să voteze pentru a permite folosirea rezervelor de aur, în orice formă. Ideea este, în mare măsură, nepopulară și nu se așteaptă să fie adoptată prea curând, mai ales cu doar câteva luni înaintea alegerilor generale.

Când subiectul aurului a fost adus în discuție într-o ședință de săptămâna trecută, președintele Parlamentului, Nabih Berri, a intervenit rapid pentru a opri conversația. „Nu e fezabil”, a spus el, pe un ton categoric.

Un proiect de lege privind „golul fiscal”, care ar oferi un cadru pentru returnarea unei părți din pierderile deponenților, zace blocat în parlament, pe fondul disputei despre cine ar trebui să suporte pierderile: băncile libaneze, care sunt în mare parte reticente să-și asume responsabilitatea, sau un stat îndatorat și risipitor.

Cei mai mulți libanezi nu au încredere în autorități, care, ani la rând, au evitat să implementeze reforme reale pentru a combate corupția, a reduce risipa și a îmbunătăți serviciile publice. Având în vedere acest istoric, mulți spun că aurul ar trebui să rămână neatins, pentru generațiile viitoare.

Deponenții se îndreaptă acum spre aur și argint

În timp ce autoritățile dezbat viitorul aurului țării, mulți deponenți care și-au pierdut cea mai mare parte a economiilor în bănci se îndreaptă acum spre aur și argint, dorind să dețină ceva tangibil și sperând că astfel își pot acoperi măcar o parte din pierderi.

În urmă cu câteva zile, se formaseră cozi în fața principalului comerciant de metale prețioase din Liban, în nordul Beirutului, oamenii fiind nerăbdători să intre și să cumpere monede, medalioane și lingouri din aur și argint.

Nu mai au încredere în bănci și încearcă să supraviețuiască într-o economie dominată de numerar, sufocată de inflație scăpată de sub control și fără perspective de reforme semnificative.

„Pentru cei care încearcă să-și acopere pierderile, aurul nu mai e un refugiu sigur, e singurul refugiu”, spune Chris Boghos, directorul general al Boghos SAL Precious Metals.

Clienții plătesc acum în avans ca să primească metalul peste câteva luni, din cauza cererii ridicate.

Libanul are o istorie zbuciumată într-o regiune volatilă, cu numeroase conflicte și șocuri economice, iar încrederea că problemele se vor rezolva este redusă.

„Întotdeauna a existat această tendință a libanezilor de a cumpăra aur ca să se protejeze de posibilă inflație, pentru că vorbim despre o țară care a trecut prin mai multe episoade de hiperinflație de-a lungul istoriei”, spune Sami Zoughaib, economist la think tank-ul The Policy Initiative, cu sediul în Beirut.

Zoughaib spune că această trecere e și una firească, având în vedere tradiția îndelungată din regiune ca mirele sau familia lui să ofere miresei bijuterii din aur înainte de căsătorie, chiar și în familiile cu venituri mai mici. Tradiția continuă, în mare parte, chiar dacă tot mai multe femei muncesc.

În fața uneia dintre piețele de aur din Beirut, Alia Shehade povestește că, pentru ea, ca femeie, colecția de bijuterii din aur a făcut-o să se simtă în siguranță în plină criză financiară.

„Dacă o femeie ajunge într-o situație dificilă… își poate vinde aurul. Iar când prețul aurului urcă, ea e cea care câștigă”, spune ea.