Reciful Antelope, o mică insulă în formă de lacrimă situată în colțul nord-vestic al Mării Chinei de Sud, era până de curând aproape complet scufundat sub apă. În doar șase luni însă, acesta a suferit o transformare spectaculoasă, devenind simbolul unei noi etape în disputa teritorială care implică mai multe state din regiune, potrivit BBC.
Milioane de tone de nisip au fost dragate de pe fundul mării pentru a crea teren solid. Dintr-un simplu punct turcoaz pe hartă, Reciful Antelope s-a transformat într-o formațiune în formă de semilună, cu o suprafață de aproximativ șase kilometri pătrați, acoperită de nisip alb și cu mai multe clădiri ridicate într-unul dintre colțuri.
› Vezi galeria foto ‹
În laguna formată de această nouă întindere de uscat pot fi observate zeci de nave. Acestea sunt, cel mai probabil, dragi cu aspirație și tăiere, echipamente de mare capacitate folosite pentru recuperarea terenurilor din mare. China deține cea mai mare flotă de astfel de nave din lume, unele dintre ele fiind capabile să extragă până la 6.000 de metri cubi de material pe oră.
Viteza cu care a fost realizată această operațiune este considerată una fără precedent, însă China nu mai este singurul actor care recurge la astfel de metode pentru a-și consolida pretențiile teritoriale.
O competiție a dragajelor
Reciful Antelope face parte din Insulele Paracel, teritoriu disputat alături de Insulele Spratly. Aceste zone sunt revendicate de China, Taiwan, Vietnam, Filipine, Malaezia și Brunei.
Majoritatea insulelor din aceste arhipelaguri sunt, de fapt, recife care până recent se aflau sub apă și nu au avut niciodată așezări umane permanente. China a preluat controlul asupra Insulelor Paracel în 1974, după un conflict violent cu forțele Vietnamului de Sud.
În anii care au urmat, Beijingul a desfășurat ample lucrări de recuperare a terenurilor în Insulele Spratly, transformând recife precum Mischief, Fiery Cross și Subi în insule artificiale suficient de mari pentru a găzdui aeroporturi și baze militare. În paralel, China și-a consolidat revendicările asupra aproape întregii Mări a Chinei de Sud prin celebra „linie în nouă puncte”, trasată pe hărțile oficiale.
În prezent, numeroase nave ale Gărzii de Coastă chineze și ale milițiilor maritime patrulează în interiorul acestei linii, limitând capacitatea celorlalte state de a-și afirma propriile revendicări. În ultimii ani au avut loc mai multe incidente între navele chineze și cele ale Filipinelor în zone revendicate de ambele părți.
Forma perfect dreaptă a unei porțiuni din plajele nou create pe Reciful Antelope sugerează că Beijingul ar putea construi aici o nouă pistă de aterizare cu destinație militară, asemănătoare celor realizate pe recifele Mischief, Fiery Cross și Subi. Totuși, existența unei piste funcționale pe Insula Woody, aflată în apropiere, ridică întrebări privind necesitatea unei noi facilități de acest tip.
Unii observatori consideră că adevărata țintă a acestui proiect nu este una militară, ci politică: transmiterea unui mesaj către Vietnam.
Vietnamul adoptă aceeași strategie
China și Vietnamul au o lungă istorie de dispute privind controlul Mării Chinei de Sud, denumită de Hanoi „Marea de Est”.
În ultimii ani însă, autoritățile comuniste vietnameze au redus tonul criticilor la adresa Chinei și au încercat să consolideze relațiile bilaterale. Noul președinte și secretar general al Partidului Comunist, To Lam, și-a efectuat prima vizită oficială în China în acest an, iar cele două state au abordat într-un limbaj neobișnuit de conciliant divergențele privind Paracel și Spratly.
Vietnamul a protestat oficial față de lucrările Chinei de pe Reciful Antelope, însă într-un registru diplomatic și rezervat.
În același timp însă, Hanoiul a accelerat propriul program de recuperare a terenurilor marine. Folosind același tip de nave de dragare performante, Vietnamul a desfășurat lucrări pe cel puțin 20 de recife în ultimii trei ani.
Potrivit datelor citate în articol, Vietnamul a creat 11 porturi noi și controlează în prezent peste 11 kilometri pătrați de teren recuperat din mare, aproximativ jumătate din suprafața controlată de China prin metode similare.
Mai mult, autoritățile vietnameze au început construirea unor infrastructuri cu potențial militar, inclusiv balize de navigație și alte facilități strategice.
Abordarea Vietnamului pare să fie una pragmatică: dacă nu poate împiedica acțiunile Chinei, atunci încearcă să folosească aceleași metode pentru a-și consolida propriile poziții.
Un răspuns direct al Beijingului
Potrivit unor analiști citați în material, Vietnamul a profitat în ultimii ani de faptul că atenția Chinei s-a concentrat în principal asupra conflictelor cu Filipinele.
În acest context, extinderea accelerată a Recifului Antelope este interpretată drept un răspuns direct al Beijingului, menit să reamintească Hanoiului cine rămâne principalul actor de putere din regiune.
Astfel, deși relațiile diplomatice dintre cele două state au cunoscut o perioadă de apropiere, competiția pentru controlul recifelor și al zonelor maritime continuă într-un ritm intens.
Eșecul negocierilor regionale
De aproape trei decenii, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) încearcă să negocieze un cod de conduită între China și cele patru state membre care au revendicări în Marea Chinei de Sud.
În 2002 a fost adoptată o declarație comună, însă aceasta nu avea caracter obligatoriu, iar China a ignorat în mare măsură prevederile sale.
An de an, liderii ASEAN promit reluarea eforturilor pentru obținerea unui acord cu forță juridică, însă rezultatele concrete întârzie să apară.
Frustrate de lipsa progreselor, Filipinele au decis în 2013 să sesizeze Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga.
Instanța a dat câștig de cauză Filipinelor, concluzionând că revendicările Chinei în interiorul liniei în nouă puncte nu au fundament istoric și că transformarea recifelor în insule artificiale încalcă dreptul internațional și drepturile suverane ale Filipinelor asupra propriei zone economice exclusive.
Cu toate acestea, China a ignorat hotărârea.
Filipinele caută noi aliați
În lipsa unor mecanisme eficiente de aplicare a deciziei arbitrale, Filipinele au adoptat o strategie diferită. Navele sale de pază de coastă continuă să patruleze în zonele disputate, chiar dacă sunt depășite numeric de flota chineză.
În paralel, Manila și-a extins cooperarea militară cu Statele Unite și a dezvoltat relații de securitate cu Japonia și Australia.
Sprijinul american s-a concretizat prin susținere diplomatică, asistență militară în valoare de 500 de milioane de dolari și furnizarea unor echipamente noi.
Totodată, Statele Unite și aliații lor desfășoară periodic operațiuni de libertate a navigației în Marea Chinei de Sud, pentru a reafirma statutul internațional al acestor căi maritime. Cu toate acestea, impactul lor practic asupra raportului de forțe din regiune rămâne limitat.
La rândul lor, Filipinele au început să își consolideze pozițiile existente. Autoritățile extind pista de aterizare de pe Insula Pagasa (Thitu), construiesc o bază a Gărzii de Coastă și întăresc nava BRP Sierra Madre, eșuată intenționat pe reciful Second Thomas Shoal încă din 1999 și folosită drept avanpost militar.
Fiecare pentru sine
În opinia unor specialiști, majoritatea statelor implicate au ajuns la concluzia că un cod de conduită cu caracter obligatoriu este puțin probabil să devină realitate.
În aceste condiții, accentul se mută de la negocierile multilaterale către consolidarea pozițiilor deja existente pe teren și către eventuale înțelegeri directe între statele care revendică anumite zone.
Noua realitate din Marea Chinei de Sud pare să fie una simplă și dură: fiecare stat încearcă să valorifice cât mai mult ceea ce controlează deja, acceptând în același timp că China va rămâne cel mai mare și mai influent actor din regiune.
Transformarea spectaculoasă a Recifului Antelope și reacțiile pe care le-a generat reprezintă doar cel mai recent episod al unei competiții geopolitice care redefinește echilibrul de putere într-una dintre cele mai disputate regiuni maritime ale lumii.
Ştiri video recomandate
